Max Tzinman’s Art Statement:
In my work I aim to transform manufactured and natural images, with their intrinsic and sometimes contradictory values, to create a parallel, deeper reality.
One finds food for one’s imagination in reality (Van Gogh)
I am not a photographer but an image storyteller. I am not trying to “freeze the moment”, but to render [...]
Coşmarul
Să cobori în labirint
Fără întoarcere
Printre statui albe de ceară
Imobile
Mergând pe străzi întortocheate
Fără nume
Ce nu duc
Decât în alte străzi
Fără nume
Alergând pe trotuare gemene
Fără ieşire
Ce dau în alte trotuare
Fără ieşire
Ocolind case tăcute
Încadrate de stâlpi groşi
Impasibili
Strigând după cineva
Care nu este
Pe străzile fără nume
Drapate cu trotuare imobile
Printre statui albe de ceară
Strigând după cineva
Pe străzi întortocheate
Alergând pe trotuare
Fără ieşire
Strigând [...]
Summary of first story :
The announcement of a musical competition come from the moon and the director Pipis von Strell (vampire Nospheratu) call the Bats’ s Orchestra and the Barbagianni’ s Choir (Barbagianni is a kind of stupid owl) for the participation.
But not all the competitors are ready to show their musical works, [...]
- despre scris-
Îmi bate-n tâmplă firul de lumină!
Redesenez obiectele! Mobilele nu sunt colţuroase şi reci: au terminaţii blânde, rotunjite. Lumina fadă, incert amestec de alb noroios sau gri înţepat de verde imaginat, are un strop de strălucire, crâmpei de stea pe falduri zdrenţuite.
Zâmbesc, cu riscul repetării! Zâmbet spontan: luminează întunericul sau atenuează frigul unui univers, [...]
Poetul este un mândru cerb lovit de săgeata indiferenţei, sufletul său este un herb expus într-un palat al Florenţei.E urmărit de câinele-gonac, de tropăit de cizme strălucind de lac, el nu mai are unde să se ascundă, poate în ţintirim, într-o firidă scundă sau poate în iad, în focul pus de Cel de Sus?
Mi s-a [...]
o făceam pe mutul iar tu enervată trânteai fafuriile în chiuvetă
seara îţi luai ochii în palme îi ascuţeai de asfalt
şi-mi spărgeai privirea
iar eu mă întorceam brusc la perete
îţi arătam fundul transpirat şi începeam să vorbesc cu peretele despre viitor
îmi spunea că ar fi mai bine să-mi iau un bilet la un tren de moscova
să dau [...]
în marmura minților mele ai fost cândva iubito
acolo în sevele trupurilor ostenite
în substanțele pure ale sângelui
acolo ai fost în cifrele aruncării de pe bloc
în sudoarea fonetică a ștreangului
în marea cea mare a venelor deschise
în seducția tâmplei din care glonțul a evadat
acolo ai fost când a trecut trenul
când locuitorul unei lovituri de cuțit am ajuns
când galeria [...]
criptografii
infinitul şi-a imprimat amprentele
pe cuburi,
sfere,
umbre,
fum,
siluete bizare de femei.
o ceaşcă de cafea atinsă de vibraţia unei inimi,
o privire strecurată prin plasa genelor,
o invitaţie la ceai răscolită de suflul unei curiozităţi
sunt criptografii
articulate la scheletul unei realităţi… iluzorii.
filigran
arăbesc aflat într-o continuă mişcare…
caravane cu
domniţe, trubaduri,
cerşetori,
arlechini
fac popas pe zidul dintre aşteptări,
din spatele staţiei de autobuz.
muzica figurilor geometrice –
risipită
pe broderiile unui [...]
ochiul care îndepărtează
cea mai scurtă clipă este poate cea în care trăim
ni se lipesc tălpile de acelaşi drum înnodat între copilărie şi rătăcire
sunt atâţia ani în care am uitat să mă privesc
sunt atâţia ani în care am aşteptat în tăcere răbufnirea
sunt atâţia ani storşi seci întemniţaţi
în pungile de sub ochi ca în cocoaşele uscate de [...]
Un dor, aşa, pe nepusă masă, mă cuprinse deodată. Să merg în localitatea mea natală…
Nu ştiu ce-mi veni! Cred că uneori, glasul pământului se mai face auzit în străfundurile sufletelor noastre prea pline de atâta cotidian. Mă uit la ceas şi îmi spun că am destul timp să ajung pe jos până la gară. Am [...]
plouă ca o furie
plouă ca o furie
o ploaie care nu mai face bine
smulge clorofila din frunze
răsfiră pâraiele până dincolo de maluri
şi ne eliberează de toată truda de-o viaţă
ducând-o pe apa sâmbetei
ca şi cum iadul n-ar fi aici atât de real
plouă până în sufletele noastre scorojite
muşcând din rotula înfiptă în mâlul
dat spre mântuire
plouă ca o furie
suntem [...]
Poliptic de viaţă evreiască
Realitatea în care trăim şi la care ne raportăm cel mai adesea îmi apare ca o strobofotografie, înregistrând intermitent, pe unul şi acelaşi negativ, poziţiile corpurilor în mişcare în funcţie de lumină, prin întreruperea periodică sau obturarea acesteia. Trăirile noastre, sentimentele, decepţiile sau eşecurile înregistrează pe acest negativ stările interioare, particulare şi [...]
David Morris- Reflections
(Discutii cu sculptorul David Morris)
David Morris la galeria Shoeva
Există două genuri sculpturale: cel pentru amuzamentul spectatorului, şi cel care cercetază condiţia umană.
Dacă viaţa ne este bolnavă, aşa este şi arta noastră, putem încerca să o refacem mergând la izvoare. Civilizaţia este boala noastră [...]
şarpele alb
un şarpe alb se lunecă prin noapte
şi vine, vine, vine din neguri care-au fost
ce mică e odaia copilăriei mele
când mama târâtoarei mă alinta cu rost
priveam la ea cu teamă în poala vrăjitoarei
când şarpele cuminte se-ncolăcea pe bani
ţiganca era albă şi ea, iar părul creţ
curgea pe sub năframă din noaptea unor ani
am învăţat să merg [...]
Sufletul meu e dintr-o carte. Sufletul meu e din două clape consecutive, din nici o logică melodică, din nici o muzică armonică; sufletul meu e un pian. Sufletul meu e o artă. Sufletul meu e dintr-o femeie nemăritată, sufletul meu e dintr-o casă blestemată. Sufletul meu e dintr-o maică. Sufletul meu e dintr-o masă [...]
It was just the beginning of my sleepless nights
As I followed him regardless through the dark
I turned away from the back windows
….as he was waiting outside…
artist Nynna Vizireanu
I was going to scream, but nothing came out
I walked slowly… dragging myself with exhaustion
Before I could blink, he faded
He was feeding my insanity
This was wrong… so tempting
The [...]
Partea a cincea
NEGUSTORUL INDIAN
Servitorul are condiţia câinelui – e îndreptãţit prin credinţã sã sufere pentru sãnãtatea şi prosperitatea stãpânului său şi nu-i este îngãduit sã punã întrebãri care nu-i sunt acestuia pe plac. Nu este stãpân în lumea aceasta nici pe urma lãsatã pe pãmânt. Crede cã Marele Brahma i l-a lãsat de stãpân pe [...]
Han Fei- zi
* Se citeşte în română: Han Fei- ţî. Vom nota în paranteză citirea cuvintelor chinezeşti atunci când aceasta nu coincide cu cea din limba română. Transcrierea fonetică utilizată este transcrierea uzuală din R.P. Chineză.
Cuvânt înainte
Autorul parabolelor pe care vi le prezentăm, Han Fei- zi, a trăit în China, în secolul al III- lea [...]
1 Cine sunteţi domnule Adrian Munteanu?
Această întrebare de început ar trebui să fie cea mai la îndemână. Dar uite că eu nu prea ştiu să răspund la ea. Îmi mai trebuie timp să mă cunosc, să mă înţeleg. Aşa că nu se va supăra nimeni dacă voi spune doar câte ştiu şi eu. Cine ştiu [...]
După numeroase expoziţii personale în ţară şi peste hotare şi alte câteva expoziţii reuşite în calitate de curator, pictoriţa Miriam Cojocaru ne invită la Centrul Wohl de la Universitatea Bar Ilan, unde are oaspeţi un număr de artişti plastici remarcabili.
Privind exponatele, e uşor de înţeles că nu a fost propusă o temă anume. În schimb, [...]
Împreună
Tu ai sufletul pietrei, aidoma
fulgerului căzut peste copaci, te ascunzi
sub umbra stâncilor, învolburate apele
obişnuite cu tine sapă mai departe. Florile
ar vrea să-ţi spele-n mirosuri lacrima,
iar vânturile-ţi rotunjesc colţurile
şi pornirea vrajmaşe.
Lemnul crucii, piatra dăltuită
de mâna încărcată cu har,
cerul invadat de păsări
şi de cutezanţele noi ale zborului
toate mă alungă în zbucium
să-mi închidă suferinţele tale
în meditaţia de taină [...]
Ca mierea trupul tău
Ca mierea trupul tău, iar buzele licoarea!
Trec clipele în zbor când stau în preajma ta,
Iubirea mă îmbată, eşti ca şi-un fulg de nea,
Ce-apare şi dispare, lăsând în urmă boarea.
Dantele şi mătăsuri te-mbracă, diafană,
Tu străluceşti mai tare ca un şirag de stele,
Îmi pare că eşti una căzută dintre ele,
Venită pe pământ, iubirii să [...]
E balul de sâmbătă! Zâna de smarald aruncă o privire curioasă în curtea întinsă şi împodobită pentru bal. Lumea glumeşte, se distrează, cântă şi dansează, iar Zâna se răzgândeşte: aceştia nu au nevoie de prezenţa mea, îmi caut o altă lume şi îşi întinse paşii către natură.
Păşeşte graţios cu voalurile ridicate între straturile bine îngrijite, [...]
Nu mi-ar ajunge zilele să mă gâdil de lumina zorilor,
Să nu ştiu de cântecul mut al după-amiezelor,
De tâlcul cuvintelor înţelepţilor,
Să mă-mbrac de rugina frunzelor toamna,
Să sărut invizibilul norilor căzuţi în ceaţa dimineţilor,
Să mă-nfior de şuierul nopţilor,
De strălucirea lunii din mare sau ierburi…
Nu mi-ar ajunge zilele să respir zăpada iernilor,
Nici să rescriu poezia fulgilor de nea,
Să [...]
1.
Ce frumos lunecă vagoanele trenului cu aspect exterior demodat!… Demodat doar
atât cât trebuie, spre un bun gust retro-englezesc. Tocmai spre a te face să exclami: Ce
frumos lunecă pe vechiul şi solidul terasament al căii ferate strecurate de îndelungă
vreme printre zăpezile munţilor Helvetici, în zona marilor lacuri, coborând spre Câmpia
Lombardă!… Cât de comod şi modern este [...]
poezie într-o cutie de tablă
Exact la 17 ani Desnos (elev vorbăreț, dezordonat, neascultător și
leneș) se simte atras de poezie suficient de intens ca să scrie
câteva încercări în stil clasic (cu influențe Baudlaire, Rimbaud).
Timp de doi ani traduce rețete medicale pentru o firmă farmaceutică
și se împrietenește cu Vitrac, Limbour, Peret care cochetau deja
cu dadaismul, dar el [...]
Valentin Marica – „La fântâna îngerilor” – poeme scrise în Ţara Sfântă-, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, decembrie 2009
Fără îndoială că, un pelerinaj în Ţara Sfântă constituie pentru orice creştin, o experienţă covârşitoare, aşa cum, pentru orice musulman, există năzuinţa şi chiar obligativitatea morală înscrisă-n Coran, de a vizita, măcar o dată în viaţă, [...]
al patrulea an fără vară….
e al patrulea an fără vară.
mi-ai lăsat moştenire
un soare la terapie intensivă
şi un colaj de regrete.
sunt zile în care mă simt
atât de singur
încât, din milă,
moartea îmi ţine companie.
în ceea ce mă priveşte,
să plouă tot anul.
te-am ascuns
în primăvara din mine.
ce aş putea construi
pe nişte lacrimi?
ce aş putea să pronunţ
exilat într-un spaţiu
tencuit cu [...]
Kamir, somn cu o necunoscută
Suplă Kamir, în foarte nouă dimineaţă
când moleculele poetice se înşiră la cafeaua cu lapte
ideile ţâşnesc fântâni arteziene în piaţa Almeria
femeile buimace de somn zac în braţele iubiţilor
iar ei îşi întind oasele sub lumina abstractă
ca o geometrie a iubirii în aer liber
simt bojocii plini de cascadele nopţii
apoi prima ţigară, desenul feţei în [...]
In memoriam Ionel Fernic (29 mai 1901 – 22 iulie 1938)
Mi-e sete de aer…
“Am fost prins în romanţa deziluziei,
înainte ca toate să devină iluzie”
Jack Kerouac
Ionel Fernic.
Un nume care, în mod normal, pentru orice iubitor de muzică aleasă - fie că se numeşte romanţă, tango, vals sau chiar populară – n-ar mai avea nevoie de nici [...]
Amintiri cu miros de sânziene
Casa de lemn a bunicilor, cu târnaţul plin de muşcate, era în aceeaşi curte cu casa noastră. Seara, după ce mă întorceam de la joacă, mai întâi treceam pe la ei. Stăteam pe lângă buna Ilina, până deretica prin casă. Mă aşezam pe laviţa de la fereastră şi o urmăream cu [...]
Aş vrea îngeri specializaţi…
M-ai sunat şi am ieşit la întâlnire, la primul stâlp de telegraf… aveam să văd viitorul sentimentelor mele, luna care se culca pe cer duios într-un pat-corn, mă aştepta să mă aşez şi eu… mi-am scos şalul de la gât, crusta de pe ochi, nădejdea la vedere… am aşezat recuzitele în garderoba [...]
Titişor rămăsese în pragul uşii, întinzând pe mâneca hainei nasul roşu şi borcănat din care se scurgeau fără stavilă râuri şi râuri.
- Mamăăăăă!…
Tânguirea copilului străbate într-o fulgerare tinda scundă, pătrunde în casă, se învârteşte o vreme printre mobilele înglodate de volbura apelor, apoi iese nelămurită prin ferestrele sparte.
- Mamă hăăăăăi!…
Cu cât tânguie mai tare, cu [...]
Plouă
Fruntea cerului asudă
Stropi mărunţi
În poala stâncii.
Printre ierburile luncii
Creşte ziua.
Cum izvorul se frământă
Aruncând cu raze-n mine,
Răscolesc bolovănişul
Din adânc
Să-ţi tulbur ochii.
artist Nick Sava, Sărutul
Nelămurire
Nu înţeleg
De ce niciodată
Nu ajunge albastrul
Pentru florile inimii mele.
De ce nu ajunge soarele
Pentru staminele lor.
Să îmi fie, oare,
Porţile sufletului
Atât de acoperite
Cu polen?
autor Mariana Dima-Bendou, membră a proiectului Cititor de Proză
Pseudonimul meu literar este Maryenutza. [...]
În a ta floare
Un dans nebun în care nu eşti singur
dorinţele înghit trecutul, colţurile de stradă
năpădite de viorele, mălini şi umbre
viaţa întotdeauna include lumini trezite în zori
şi răsărit pictat de soare, de mâini şi de jupe albe
sunt visele din crengile de ape
din pietrele care povestesc şi nu mor niciodată
generaţiile se schimbă, dar dansul rămâne
un dans [...]
pasul din aer
dacă vorbele mele
nu vor ajunge la tine va fi
din cauza publicităţii
în definitiv
cerul s-a vândut cel mai bine
totul ar ieşi
ca un picior ridicat în aer
din care poţi învăţa
despre
frunza ce cade în van
seara,
de nu păleşte înainte copacul
uneori mă fixez
într-un punct inexistent şi pândesc
lumea noastră pe-ntuneric
îmi spun că apocalipsa a trecut
şi nici n-am observat
asemenea unei eclipse [...]
Ia câte o pilulă de poezie doar de două ori în viaţă
Câte o pilulă de poezie cu acţiune întârziată
Una pentru preţuirea poeziei şi
Una pentru creaţie autonomă
Aminteşte-ţi de copilărie
Când stăteai pe masa de bucătărie recitând
Când citeai poezii şi schiţe la şcoală
Şi când, în acea clipă, un poet, o poetă, morţi de mult, reînviau
Gâtlejul lui, buzele ei
Mai [...]
Şoaptele luminii ~ Transcendenţă
Ateh (Selma) adoarme, un somn greu o cuprinse,
gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit,
Ea, fiica Luminii, se-nalţă, pluteşte,
în al său templu, pe AMON RA îl caută, doreşte să-l vadă
în ritm sacadat de tobe păşeşte
printre coloane uriaşe, hieroglife, culori, simboluri şi semne
pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrunde
în sala hipostilă magie de [...]
< … zâmbetul tău – o frunză memoriei furată …>
Tremură în cădere frunzele arţarului din faţa ferestrei mele, tremură, plâng şi se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu ştie nimic.
Rând pe rând, pe şoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconştienţa face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, [...]
Mircea Micu declara în Cuvânt înainte la „Întâmplări cu scriitori”, despre sine: „Autorul acestor rânduri şi al celor ce vor urma declară celor interesaţi, cu mâna pe inimă, că nu este afiliat la nici o grupare literară (în cazul în care ele ar exista!), deci nu este nici barbist, nici fănuşist, nici predist, nici jebelenist, [...]
Robii şedeau pe jos în jurul sobei. Din când în când Gole sau Agopşie mai puneau câte un lemn
pe foc. Ca să ţie mai mult jegăraia puneau în rândul acesta acăţ verde, din
care curgeau lacrimi ce sfârâiau pe foc. Tot câte un pumn aruncau şi cojile cele
de nuci ca să se desfundeze hurloiul.
- Aman, mie [...]
Nu e greu
să creezi un zombi
de exemplu iei o femeie
de vreo 50 de ani şi de vreo 50 de kile
nevastă, mamă şi bunică
îi spui
femeie, ai de gradul 4
s-ar putea să mori
în cel mult 6 luni
dar noi n-o să te lăsăm
încercăm să te salvăm
pentru asta însă
o să treci chinurile iadului
o să te operăm
iradiem
otrăvim
şi femeia de 50 [...]
…munţi de timp, cu piscuri înalte de rocă rezistentă la clipele gânduri ce mă străbat necontenit. Întorc gândurile pe toate feţele şi mă uit prin unghere. Nu mă dor, nu mă neliniştesc… O stare de echilibru relativ, căci presimt şi accept schimbările ce vor veni: mă vor spulbera poate sau mă vor înălţa, însă nici [...]
Formula condicio humana nu reprezintă o creaţie a modernilor. Ea a fost usitată pentru prima dată doar de către latini fiind atestată la Cicero (Tusculanae Disputationes) dar şi în opera lui Seneca sub forma echivalentă „sors humana” în De Beneficiis şi Naturales Questiones. Iată cum caracterizează savantul francez Jean Marie Andre semnificaţia acestor formule: „aceste [...]
Acte îngălbenite de vreme, păstrate într-o cutie de carton. Unele, atât de vechi, încât par să se sfărâme sub mângâierea degetelor. Pe ele, nume ale celor care nu mai sunt decât ramuri ale arborelui meu genealogic.
Citesc pe un carneţel cu scoarţe cafenii:
„Carnet de asigurare
pe anii 1941-1944
al asiguratului Helj Petru III
născut în anul 1901”
Helj Petru III sau Helj [...]
Ziua II
Aici.
Cum am ajuns aici nu se descrie.
Pfff, ce reflexiv!
Au existat factori, persoane şi poate chiar propria voinţă.
Am fost un răsfăţat al iubirii.
Iubirea.
Iubirea şi altruismul sunt subiecte pretenţioase, cu o conotaţie puternică în sfera comportamentală şi implicit în existenţă. Am fost privilegiat, întrucât am steaua mea, acolo, undeva.
Două puncte cardinale, nord şi sud, ying şi [...]
Bisericeasca faţă nu mânca niciodată din farfurie. La fiecare pomană, după ce termina slujba, spunea mereu aceeaşi poveste: demult, cineva, nu se ştie din ce motiv, ar fi vrut să-l otrăvească la o pomană. Nu se dădeau amănunte pentru că nu se cădea să afle enoriaşii toate secretele lui. Dar, iată că Dumnezeu mai avea [...]
”…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul ” autor Oliviu Crâznic, un roman gothic, bazat pe cronici medievale
Această istorisire (pe care o putem considera fie un reportaj-rezumat al reprezentărilor despre Bine şi Rău în spaţiul european, fie chiar un coşmar –
care la rândul său ne pune faţă în faţă cu reprezentarea) pune problema vulnerabilităţii fiinţei [...]
Am început să mă trezesc luni, cam pe la ora la care cocoșul bunicilor mei ponta o nouă zi de lucru. M-am întins vitruvian și am dat să ies din coconul cearșafului. Mi-am crăpat un ochi și păianjenul de pe retină și-a întins picioarele până la ceas, a extras ora și mi-a fixat-o pe creier. [...]
Ochii mereu deschişi ai Rosei Auslaender,
poetă din România
„Der Traum hat offene Augen”, este titlul volumului apărut la noi, în 2001, la Ed. Fundaţiei Culturale Române ( traducere George Guţu), cu versuri de Rose Auslaender. Am forţat puţin nota şi am spus că poeta, ca oricare artist adevărat nu moare niciodată. „Stau la mijloc, la eterna [...]
Ceasul măsura singur liniştea celulei într-un nesfârşit ritm al timpului. Timpul ce murea mereu şi mereu năştea alt timp. Timpul ce aduna în el secundele zălude ce nu se terminau niciodată. Îşi strângea mâinile prosteşte ca o furnică frecându-şi picioruşele firave, încercând să scape din laţul plasei de păianjen în care nimerise. Noaptea venea de [...]
Moto:,,Dacă atitudine nu e, nimic nu e.,,
Apatia din viaţa lor, din casa lor era greu de îndurat. O mama, mereu dominată de perpetua stare a servituţii. Un tată agresiv şi certăreţ, cu fumurile liderului insultător şi tiranic, comanda, cerea. Un bunic…Vicenţiu, obişnuit cu aerul şi atmosfera casei, nu ripostase niciodată. Din cînd în cînd,Nora, nevasta [...]
De multe ori îmi spuneai, mai ales în ultimul timp, că o să pleci …
„Cam atît am avut de făcut pe aici, atît am putut să fac, iar acum e vremea şi pentru odihnă”.
Ştiu că ţi-ar fi părut rău să pleci vara, că n-ai mai fi simţit mirosul de grîu proaspăt din hambar, toamna ţi-ar [...]
De imagini nedefinite din plasa existenţei mă agăţ cu disperare. Întorc firul ghemului înfăşurat pe părţile rotundului şi caut să intru, în adâncul lui pentru un nou început. Din coduri bine stabilite, tot dintr-un început, caut să găsesc energii în infinitul nostru mic, pentru a răbufni cândva în raze de existenţă-lumină, în care nu există [...]
Stătea în aşteptarea startului în poziţia aceea devenită pentru el aproape firească, cu un genunchi pe linia de start şi cu cele două palme alături pe aceeaşi linie. Şi ca întotdeauna îşi privea pantofii aceia speciali, gândiţi de alţii a fi numai buni pentru alergare, pentru a fi ocrotitorii picioarelor care trebuiau să doboare recorduri. [...]
- Muică, suntem neam de piatră! Să nu mă contraziceţi, fac scandal. Şi ştiţi că scandalul este pentru mine a doua natură. Mă simt ca peştele în apă atunci când e rost de scandal, cearta – dar numai aia constructivă, na! – mi-e hrană în fiecare zi. Polemică. Asta cer. Polemică.
- Bre, vezi că s-a [...]
Poiana lui Iocan, fierarul din Siliştea-Gumeşti, a intrat în istorie şi în folclor. Acestă sintagmă a invadat zicerile, siturile, forumurile, blogurile, programele de radio şi televiziuni, ba mai mult a pătruns şi în folclor prin cântecul popular. Bietul fierar niciodată nu s-a gândit că va deveni celebru, graţie lui Marin Preda care l-a probozit în [...]
Religia creştină ne oferă, fără îndoială, un exemplu evident al paradoxului, care ni se relevă, constant, în tot parcursul textelor biblice, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, menţionând, totodată, faptul că aceste două cărţi în care se împarte Biblia reprezintă, constituie fiecare un instrumentar conceptual propriu, un ansamblu de simboluri şi situaţii radical [...]
Alerga pe o alee străjuită de trandafiri roşii. Nu-i vedea capătul, dar era conştient că lăsase în urmă ore bune. Şi gâfâia… Nu ştia de ce aleargă, nici nu-şi punea această întrebare. Alerga şi atât, ca şi cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Îşi simţea transpiraţia cum alunecă pe sub [...]
îţi scriu din turn
pe aici nu mai trece nimeni
apocalipsa rulează mega image
pescăruşii s-au retras în iad
singur prin univers
zidesc înălţimi
din nisip
gânduri şi frică
doar timpul e fericit
fiul meu îi seamănă
în lumea lui
castelele
strălucesc încă în palmele mele
nisip pe nisip
cărămizi din apă
vis peste vis
amintiri nenăscute
aşteaptă să respire din mine
ruga
înalţ
nimicul
îmi mângâie părul
încâlcit
artist Bogdan Calciu, Lighthouse2
dor
tot mai înalt
turnul meu a ajuns [...]
Ca un războinic antic
Splendoarea clipelor caline
Stă așezată într-o stanță
Și se transformă în romanță,
Într-un concert de violine.
Decoru-i pur în tușe fine,
Miraj al lumilor difuze,
Un leac al minților confuze,
Îl căutăm uitând de sine.
În roșu-alb de balsamine,
Prin rapsodia nopții-albastră,
Se-alintă vântul la fereastră,
Te vreau, prințesă-n crinoline.
Satinu-i sfâșiat sub tine
Și țipătul vine sălbatic,
Mă simt ca un războinic antic
Ce a-nviat, cumplit, [...]
Stau cinci minute
Înaintea dumneavoastră
Şi plâng.
Apoi îmi şterg ochii,
Las batista să-mi cadă
Fluturând în zig-zag
Şi o calc liniştit în picioare.
Cu un gest elegant
Îmi aranjez cravata,
Vă cer scuze cu o înclinare
Uşoară a capului
Şi plec
Fără să rostesc un cuvânt.
artist Cristina Rădulescu, Lacrimi de aur
autor Lucian Gruia, redactor al revistei Faleze de piatră
[...]
O pasăre cântă în cel care nu sunt
iarba-i păscută de o altă iarbă
o, ştiu că tu eşti raiul neînceput
spre care-ntind şi eu o mână oarbă
din palmele tale beau însetat nesomn
o lacrimă surdă suflă spre noi
ce limpede e frunza pe care ne iubim
ferestrele respiră blândeţea unei ploi
artist Ştefania Bumbara, Pe vecie
autor Rodian Drăgoi, membru al proiectului [...]
am început să scriu pe trupul meu
zilele
peniţa vieţii mă zgârie cu strada dezbrăcată
cerneala este praful din colţul întunericului
unde strigă o fată violată
altundeva la un bloc, o manea zbiară
cuvinte înjurate şi bătute
tramvaiul nu mai are 50 de ani, dar
duce oameni prea bătrâni
suferim
multe etaje cu prea multă foame
duc un etaj cu prea mulţi bani
o iubire este pierdută [...]
Ce simplu ar părea: omul alege exilul pentru a-şi păstra sau câştiga libertatea de gândire.
Cu alte cuvinte fuge de constrângere. Dar problema este mult mai complexă. Vintilă
Horia a meditat asupra acetei relaţii o viaţă întreagă. Stau mărturie următoarele romane:
JOURNAL D´UN PAYSAN DU DANUBLE/JURNALUL UNUI ŢĂRAN DE PE
DUNĂRE (1966) care prezintă exilul interior al ţăranului nostru tradiţional [...]
Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furaţi păsările şi zborul.
Agăţ sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile şi dezamăgirile
îţi aşez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineaţa cu respiraţii de ploaie.
artist Dorina Padineanu, Strada în Schei, seara
Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu [...]
Când eram adolescent era un verb la modă, un verb care de multe ori te strivea cu importanţa sa. Era un verb pe care toţi maturii îl foloseau grav, marţial, de ce să n-o spunem, de multe ori misterios. Este vorba despre verbul a şti. Eu am rămas cu deprinderea de a preţui verbul a şti, mai [...]
Ştiţi povestea cu omul din Alexandria care visează că dacă va merge în Persia va găsi o comoară? E o poveste minunată! Un om sărac visează că dacă va merge în Persia va descoperi o comoară. Disperat din cauza sărăciei, se hotărăşte să plece. Călătoria este grea, omul trece prin multe primejdii, dar izbuteşte să [...]
Multă vreme am încercat să înţeleg o anumită atitudine pe care mai mult o ghicesc la cei din jurul meu. Nu ştiu dacă este cu adevărat o atitudine, sau doar un prost obicei de care nu te poţi lepăda, sau nu-ţi dai interesul. Oricum ar fi, de fiecare dată cel care pierde este doar cel [...]
1. PRIVIRE BIOGRAFICĂ
Urmuz, pe numele său adevărat Demetru Demetrescu – Buzău, este autorul unei opere literare de dimensiuni restrânse dar cu mari semnificaţii pentru dezvoltarea literaturii româneşti de avangardă. Creatorul prozei de tip absurd, paralogic – cum l-au considerat exegeţii, – a trecut, la început, aproape neobservată. De altfel, se pare că nici el însuşi nu [...]
Despre arta narativă a prozatoarei timişorene Nina Ceranu s-au mai scris recenzii şi studii aprofundate de multă vreme, de către autori prestigioşi. Cu modestie şi smerenie mă opresc acum asupra versurilor conţinute în recentul volum, de poezie al autoarei.
Imnele neîntoarcerii – poartă pe coperta iniţială o imagine simbolică, densă în sugestii spirituale şi din care cititorul [...]
Volumul poetului Marcel Turcu apare la editura timisoreană Mirton în 2010, cu trei versiuni: în română, germană – traducerea aparţine lui Andrei Pogany (cu referiri la dificultăţi şi suprarealism), şi în franceză, de Marius Turcu (fiu al poetului care afirmă în preambul, – „traduce”, şi nu „descifrează” textul patern).
Despre copertă – remarc chipul autorului redat [...]
Adeseori, aparenta lipsă de însemnătate a cuvintelor sfârşeşte prin a ne induce un determinism fatal: desconsiderarea ideilor înseşi pe care acestea le articulează; proces amplificat, am putea spune, chiar de o anumită inconştienţă a cititorului care, în virtutea obişnuinţei, tinde a ignora faptul că tocmai ideile, mai degrabă decât materia, exercită asupra individului şi raţiunii [...]
Romancierii s-au confruntat din totdeauna cu lupta dintre adevăr şi ficţiune. Dacă autorii clasici au preferat verosimilul chiar în pofida adevărului, în acelaşi context al epocii, dar privind lumea dintr-o altă perspectivă, foarte mulţi dintre prozatorii baroci au optat în mod programatic pentru neverosimil, nu pentru aparenţele unor mari adevăruri generate de ficţiune, înfăţişate ca [...]
Pentru cei care au citit mai puţină istorie, vom prezenta pe scurt istoricul Bucovinei (numele provine de la buk- fag, deci Ţara Fagilor). Vechi teritoriu românesc, ca şi Basarabia, Bucovina este ocupată de imperiul habsburgic în 1775, cuprinzând localităţi mai importante ca Rădăuţi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Siret, Vicovu de Sus ( ulterior rămase în Basarabia [...]
Imediat după revoluţia din 89, realizatoarea de emisiuni tv Lucia Hossu Longin aducea la cunoştinţa publicului românesc, în emisiunea “Memorialul durerii”, o parte din ororile comise sub regimul care, aparent, murise.
La început emisiunea era transmisă săptămânal la ore de audienţă maximă, asta până când, cei care vreme de 50 de ani terorizaseră ţara, fiind încă la [...]
„Ca să fii cu adevărat nefericit, trebuie să-ţi dai singur consimţământul. Tot ce faci în lume trebuie împlinit cu exaltare, cu înţelegerea că ce faci tu altul nu ar putea face.”
În antologia sa Pictori români uitaţi, Tudor Octavian aminteşte printre alţii şi pe Marea Doamnă a
picturii româneşti, Olga Greceanu. Născută la Mânăstirea
Nămăieşti-Muscel(4august 1890) din Ana fiică de boieri şi [...]
De mult nu am citit „Contemporanul”, revistă de veche tradiţie, poate cea mai prestigioasă, dar aflată de ani buni în penumbră din cauza slabei difuzări şi nu numai …Mentorul revistei este scriitorul Nicolae Breban, iar sufletul – Aura Christi, poetă şi prozatoare de talent. Breban are în spate o operă, ca şi un trecut demn [...]
- Prima parte -
Luni: ziua notelor mai bune;
Marţi: ziua absenţelor mai puţine;
Miercuri: ziua fără stricăciuni;
Joi: ziua mîinilor întinse;
Vineri: ziua curăţeniei.
Asta se putea citi la avizierul prezent în cancelaria unui liceu dintr-un oraş de provincie, chiar din prima zi a semestrului II.
Era luni, era ora 8 a. m. şi profesorii se tot uitau lung la acel [...]
Îl chema Chibrit, elevii i-au pus porecla că semăna cu un băţ de chibrit şi avea cap asemănător cu vârful chibritului. Totdeauna se găsea un elev întârziat sau super atent care să strige în clasă,
vine Chibrit şi se făcea linişte în clasă. Fiecărui profesor îi plăcea să
găsească ordine în sala de clasă în care urma [...]
Cap.1
Off! Nu ştiu ce mi-a trebuit mie! Cine dracu, Doamne iartă-mă, m-a pus să mă înscriu eu în partidul ăsta nenorocit! Stăteam întins în pat lângă Doiniţa mea şi mă amuzam privind la televizor toată mascarada asta politică… acum bea, Grigore, aghiazmă!
- Gelu! Unde o fi băiatul ăsta?
- Să trăiţi domn’ preşedinte! Ordin!
- Taci, măi, [...]
(piesă în 2 acte, adaptată teatrului radiofonic)
Personaje:
Aurel
Vicu
Didi
Marin
Roza
Popa
Melchindia
Sofia
Alte femei.
ACTUL I
Decor: Uliţa unui sat de pescari. Sălcii verzi, dar şi trunchiuri uscate. Casa lui Marin pe respectiva uliţă, iar cimitirul începe de dincolo de curtea sa. In apropiere, ce altceva decât Dunarea?
SCENA 1
VICU: Eu am urcat primul în salcie după ouă. Sunt ale mele!
AUREL: Ba eu am văzut când [...]
Am tresărit. Unde mai văzusem oare această poză? Deşi era poza mea de buletin, xeroxată acum prima dată sub ochii mei, ştiam că o mai văzusem undeva.
Am lăsat deoparte acest gând, căci trebuia să merg să depun hârtiile şi să rezolv o mie şi unul de mărunţişuri. În sfârşit, se părea că reuşisem să declanşez [...]
Expoziţie de fotografie
«Noi, minerii,
îngropaţi de vii,
ne târâm ca nişte stafii,
ca umbre,
prin umbre.
Stomacul sicriului nostru
mereu scobim… »
(Emilian Bâcov)
Munca lor nu este uşoară. Viaţa lor nu este uşoară. Lumea lor, este, pentru mulţi dintre noi, de neînţeles. De afară, e greu să înţelegem modul de a gândi şi de a simţi al celor care-şi petrec o bună [...]
Vacanţă într-o ţară sau mai multe
E iarnă la Paris ca şi aiurea
şi nici măcar nu ştii că eşti acolo
sau pe Loire,
castele bântuind într-o anume barcă.
Ori poate înecat în aburi de Bordeaux
printre dantele scrise
de Lautrec pe pânze colorate,
bând cot la cot cu un amic, François
zis şi Villon,
prin cârciumi invizibil versuite,
când iată te trezeşti,
cu zorii,
în Pigalle.
artist Petru [...]
O vizită ciudată
Nici azi n-o pot uita. Fiindcă nici azi nu ştiu ce-a fost atunci, cu adevărat. Rămîne o amintire situată între coincidenţă, mahmureală, autoironie, erotism & paranormal! Trebuie să public acest episod, măcarpentru doza sa de inefabil…
Era prin ’78. Luna Mai, parcă (ţin minte, fiindcă era legat totul de o premieră a mea la Ploieşti!). Stăteam, [...]
Tablou de toamnă cu natură moartă
motto:
cred că m-am uitat pe mine ca pe o toamnă în tine
într-un tablou din perete cu o natură moartă.
privesc la acest tablou în fiecare toamnă
şi în faţa ochilor filmul se desfăşoară:
îmi amintesc, era în anul acela când viile nu au rodit
pusesem lacăt la pivniţa cu rafturile goale
butoaiele nu mai aveau [...]
Cu mulţi ani în urmă, l-am vizitat pe scriitorul avangardist Saşa Pană. Mi-a oferit atunci, în afară de o listă exhaustivă a scrierilor sale, catalogul editurii “unu” şi numărul 00185 al unui album de colaje editat în 299 de exemplare, numerotate şi semnate de autor. Cu o dedicaţie: Confratelui Dorel Schor, acest ‚Atentat la bunele tabieturi”, [...]
Wilfredo Lam (1902-1982)
Lam s-a născut în satul Sagua La Grande, în provincia Villa Clară, Cuba. Tatăl Yam Lam era un emigrant chinez, mama Ana Serafina fica unei sclave din Congo şi un tată mulatru, de origine cubană. Wilfredo îşi petrece copilăria în Sagua înconjurat de descendenţi Africani. Familia sa apropiată practică credinţa catolică dar prin mătuşa Matonica Wilson, preoteasă, şaman şi [...]
espresso cu sare
Am reuşit să mă scutur de mine
Să neutralizez sinucigaşii de cuvinte
Din lumina prezentului aberant. Am terminat
cu amicii de o zi sau două…
întâlniţi la un espresso cu sare,
Duşmanul de clasă a fost iradiat
(nu transpare nimic, nu vă consolaţi că aţi înţeles
despre ce sau despre cine e vorba, e fals)
Lăsat la vatră, ştirile îl consolează,
şi [...]
Încă-i mai suna în urechi acel îndemn pe care şi noaptea-l visa : „Vorgheşti omeneşti!” Niciodată n-a înţeles de ce cuvintele pe care le învăţase acasă nu erau „omeneşti”. De ce vânzătoarea de la pâine a privit-o în scârbă când a cerut: „vă rog daţi o pâni!” S-a uitat la ea aşa cum te uiţi la un vierme [...]
Cât va mai dura până să înţelegi că iubirea noastră e lipsită de logică?
Facem un cuplu grozav – o metropolă de gânduri împletite ca lianele
într-o pădure luxuriantă,
atât de grozavi suntem noi doi încât o lume întreagă ne urmăreşte cu ochi haini,
avidă să ne strivească sub tălpi bucuriile, supărările, nemulţumirile,
tot ceea ce suntem sau nu putem [...]
Locuiesc într-o carte
Locuiesc într-o carte unde e veşnic vară,
Iar vântul scutură Timpul din vie
Şi în nevolnica-i plutire de sidef
Împrăştie literele peste anii mei tineri.
În cartea mea nu plouă niciodată,
Fiindcă s-ar uda foile, iar cerneala întinată
S-ar scurge în pâmânt, de unde
Rădăcina Soarelui absoarbe nuanţa călduroasă.
Pe pagina mea, întunericul e doar o himeră
Şi durează cât un freamăt [...]
Zvâcnirea pietrelor
Un păcat fără vină
se ghemui în inima unei pietre,
luând cu el remuşcarea unui vis…
dar de ce cât o eră tremură
şi de ce tot atâta plânge
dacă locul lui e-n paradis?…
Îndrăgostiţii şi poeţii
la aceeaşi distanţă de cer
sunt pe cale să nu mai fie oameni
şi inimile lor se rostogolesc în pietre
neputând fi în prezent,
îşi prind bătăile acolo [...]
Colet pentru îngeri
Mamă, azi trebuie neapărat să-ţi dedic acest poem,
mâine vor fi prea multe păsări împuşcate
în inima Deltei.
Un simplu zid violet construit împotriva exploziei solare
mă face să ignor simfonia stelară
a cuiburilor ce vor rămâne goale.
De fapt, acum nu mai contează
cine cu cine şi de ce se întâlneşte
în lumea aceasta virtuală.
Eu ştiu doar atât:
că am un [...]
Absenţa
Absenţa ta
ciudat motiv de poezie
cad aşa
într-o stare ciudată
de nu-mi mai găsesc locul
te caut prin camera în care ştiu
că n-am să te găsesc niciodată
în camera asta depopulată de tine
încep să mă tem de stafii
şi te caut în van ore întregi
printre fiinţele de tencuială
ce-mi zâmbesc strâmb din tavan
absenţa ta
este totdeauna ciudat motiv de poezie
când urlu cu toate [...]
Lup – Urlet tradus
într-o altă existenţă am fost lup
m-au preluat scriitorii
am devenit personaj negativ
dar vă spun
nu am cunoscut-o niciodată pe Scufiţa Roşie
presupusa deghizare într-o bătrână
îmi insultă inteligenţa
adulmec un armistiţiu cu vânătorii
ne vom aşeza la masa tratativelor
în ultima poiană
o căprioară va media întâlnirea
sunt pe cale de dispariţie
ies din bârlog modern
pentru a căuta poarta stelară
prin care să [...]
În mai 1606 la vârsta de 34 de ani
Caravaggio omoară la Roma pe Ranuccio Tomassoni
într-o ceartă plecată de la un pariu,
îl pune, îl pierde,
e rănit, învinuit de crimă, pasibil de sentinţa
de moarte, o întinde spre Roma
să mai facă ceva pictură,
nomad între Malta şi Sicilia e mereu pe fugă,
nu-i plac ideile Renaşterii,
caută ţărani de model, pictează [...]
MELANIA CUC, Jurnalul de la Lăpuşna, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010
http://falezedepiatra.net/?p=9829
E un lucru costatat: oamenilor le plac jurnalele pentru că le permit să călătorească virtual, alături de autorii lor. Şi e şi mult mai comod: din fotoliu, poţi admira o lume, să cunoşti meleaguri nestrăbătute şi chiar să te înfiori de încântătoarea frumuseţe a naturii. Spiritul de aventură [...]
România nu poate fi o ţară a laşităţilor la infinit; ea se află încă pe drumul său istoric în aşezarea destinului ei carpatin sub flamura unei universalităţi istorice taumaturgice. Şi aceasta pentru că şi-a pierdut miracolul esenţa din Cuvânt, în transparenţa luminii, luând forma unui delir, făcând posibil ca vocalele şi consoanele limbii vorbite şi scrise [...]
Nici n-a băgat de seamă ce s-a întâmplat cu cerul, cum a ars decolorându-se puţin câte puţin în roşu, violet şi negru…
Îşi trăsese picioarele sub ea acoperindu-le cu fusta lungă, tricotată, la care ţinea cel mai mult. Din când în când privea pe furiş cerul dar şi pe Beran care stătea şi el pe iarbă [...]
Am deschis cartea de mult uitată pe sufletul tău. Am observat că era prăfuită aşa că am suflat adânc, iar praful a dispărut. plutit în umbră ta,după care s-a risipit în lumina ochilor tăi uitaţi de soare. Păcat că ai ochii închişi, iar lumina nu-ţi străbate prin irisul arămiu.
Erau două linii adânci pe buzele tale,aveau [...]
Mihai, tu ai devenit acum un motiv, o scuză, o justificare facilă în faţa trecutului cu care încerc să mă disculp în faţa acestei străine care mi-a luat locul, se mişcă, trăieşte în locul meu, uzurpatoarea cea ieftină şi vulgară care şi-a însuşit numele meu, amintirile mele, trecutul meu, prietenii şi neprietenii mei. Unii spun [...]
Veştile în presă provenind din China au urmat în ultimii treizeci şi ceva de ani o cale aparte. Erau mai întâi veşti venite de câteva ori pe an, care anunţau sărbătorirea zilei naţionale ori un mare congres la nivel de ţară, ori semnarea acordului bilateral anual de cooperare, unele schimburi de delegaţii la nivel foarte [...]
Cura de depoetizare…
Am reînceput să scriu poeme
pe ascuns, ca şi cum m-am remolipsit de o boală pe care o faci doar în adolescenţă,
mă refugiez în caietul acela vechi şi prăfuit ascuns într-o cutie a unei casete desuete,
cand scriu, îmi acopăr caietul cu coperta unei reviste pentru femei să nu fiu descoperită,
am donat deja toate volumele [...]
Odobeştiul acelei dimineţi părea nelocuit. O haită de câini vagabonzi traversa centrul oraşului, ocolind blocurile cojite de pielea subţire de beton, ce păreau bolnave de scarlatină. Dinspre câmpul Focşanilor, un vânt neobosit, deprins cu drumul lung, păşea grăbit cu firul lui rece pe umăr, un fir tăios ce urzea un ger cumplit. Iarna abia începuse. [...]
Plouase fără întrerupere două trei zile (când mai slab, când torenţial) şi Someşul crescuse ameninţător. Singura şansă de pescuit rămânea balta. Cu toate că aversele îşi făcuseră de cap toată noaptea peste Dejul natal, neavând somn, m-am hotărât să plec la pescuit. Mi-am încropit câteva sandviciuri cu margarină şi salam Victoria, am umplut un termos [...]
„Şi-am să beau hătu-i amaruuuu’/Pân’oi bea boii şi caruuuu’”
Pe terasa barului de la marginea satului Sperieţii din Vale stătea Costică Palamaru cu ochii ţintă în cinzeaca pe care „domnişoara barmaniţă” o încărcase de câteva ori pînă acum, cu un lichid gălbui, de-i zicea pălincă. Dumnezeu ştie ce era, că lui Costică i se părea că-i [...]
Abia s-a ridicat soarele de-o suliţă, că satul părea toropit sub valul de căldură ce devenea tot mai apăsător. Sub salcâmii cu frunzele pleoştite, animalele s-au tras la umbră, dormitând alene cu ochii abia mijiţi. Nici măcar o boare de vânt. Şi era o linişte, de parcă n-ai fi fost în mijlocul unui sat, ci [...]
Treceam pe bulevardul Decebal. În faţa unei staţii de autobuz, soarele dogoritor bătea în cap şi totuşi oamenii stăteau în afara refugiului protector, în stânga sau în dreapta, iar la mijloc pe banca de aşteptare era aşezată o familie de ţigani.
O fetiţă măruntă de vreo 2-3 ani plângea cu disperare, eliberând nişte lacrimi perfect rotunde, [...]
Tineri, înveşmîntaţi în alb şi ţinîndu-se de braţ, Mefisto şi Faust se plimbă peste un subţire fir de fum greu. Se opresc, îşi desfac braţele, se iau iarăşi de braţ.
Sînt în Purgatoriu. Sînt tineri dar au trecut prin experienţa vieţii.
S-au reîntîlnit după moarte.
Înainte de a trece în alte elemente, se purifică. Se reconsideră.
- Te-ai refăcut [...]
Într-un vagon de tren…
Cartoforul
-O iubeşti şi acum, nu-i aşa?
Bătrânul
-Îmi impun asta, ce mai am de făcut?
Cartoforul
-Mă dezamăgeşti, cum să-ţi impui? Ori iubeşti, ori nu!
Bătranul
-Repet, îmi impun, e singurul lucru pe care mai pot să-l fac. Şi ea face acelaşi lucru. Totul e mai uşor.
Cartoforul
-Aş fi vrut să găsesc la voi iubirea aceea mare, pe viaţă. [...]
“We do not know what is happening to us,
the man of today is desoriented with respect to himself
he is outside of his country, “thrown into a terra incognita.”
Ortega zace pe un vraf de manifeste, răsfoind ciornele unui articol pentru “Revista de la Occidente”.
Prin ochelarii săi aburiți de cafea, cerul Madridului reflectă norii sumbri în camera [...]
Nu de mult, într-o galerie de artă din vechiul Tfat, am “descoperit” un tablou al Silviei Ghinsberg intitulat “Stradă din vechiul Iaffo”. Mi-a plăcut să constat că inspiraţia pictoriţei (a cărei creaţie o cunosc bine) acoperă un spaţiu larg, cuvântul vechi, reluat, trimiţându-mă la rădăcinile istorice şi la frumuseţile naturale ale Israelului. Şi, într-adevăr, Silvia [...]
Ultima editare de profil
82de ani la 18.09.1928, născut în oraşul Cernavodă mutat apoi în Constanţa, şcolit la Bucureşti unde am şi rămas din anul 1954, căsătorit fără copii.
Inginer cercetător în construcţii hidrotehnice grele şi poduri înalte (dunărene).
Am lăsat în urma mea 3 comori de poduri dunărene europene.
Le-am pus în strofe lirice în reteaua literară şi [...]
În ziua în care am venit, mama născîndu-mă, era frig.
O zi rece de octombrie şi totuşi soarele drept la nouăzeci de grade faţă de pămînt dat fiind că era ora unu a zilei ori poate două, niciodată nu am ştiut nici eu, nici mama, pentru că tocmai fusese adormită în vederea operaţiei prin care urmam [...]
Ţintea muzicală – ediţia a II-a
Vineri, 23 si sâmbătă 24 iulie 2010 -
Ţintea, oraş Băicoi, judeţul Prahova
„Între bizarul baroc şi frumosul modern”
AKIES music today şi casa Teodorescu din localitatea Ţintea, oraşul Băicoi vă invită la cea de a II-a ediţie a festivalului Ţintea muzicală ce va avea loc în zilele de 23 si [...]
– Domn’ne, mi-a spus cineva care dorea cu tot dinadinsul să lanseze în eter numai replici inspirate, cu tuşe geniale, viaţa nu este o spadă, pe care să o introduci în teacă atunci când nu ai nevoie de ea, când n-ai pe cine să spinteci dintr-o lovitură. Cu viaţa mergi la vedere, o [...]
Vreau…
Vreau să scriu
cu un ţurţure
pe Soare,
că Pământul
va rămâne mereu
printre astre
Prinţ…
artist Maia Martin, Compoziţie V
Vreau să alerg
pe apa lumii,
încet să urc
pe nori, să cad
în cerul albastru,
să mă înec în el,
trăind…
Vreau să adun
petale de fulgi,
să modelez
un soare de nisip…
să umbrească
valuri de gheaţă
fierbinţi…
Vreau să râd,
chiar dacă nu pot,
la glumele stelelor…
Vreau…
(cenaclul „Cartea tinerilor scriitori)
autor Ana Maria Ghibu, membră a [...]
1- “Ploaia de lăcuste”
Fizica cuantică a demonstrat cum, în pofida a ceea ce dovedise materialismul, există “partea cealaltă”, dar câţi au sesizat faptul? Implicaţiile sunt evidente. Până şi poezia, cu accentul mutat de pe fond pe formă în ultimii 150 şi ceva de ani, va trebui să-şi găsească altă paradigmă. Ca nişte lăcuste, poeţii au [...]
Mergând către liceul meu, treceam aprope adormit
Pe lângă casele păzite de un milițian într-o gheretă
Obloanele închise se ridicau și putoarea criminală
Se scurgea în strada Haia Lifshitz, fosta Washington
Vandalii culturii deschideau putinele de varză
Butoaie acoperite cu icoane vechi bizantine,
Aprind focul cu paginile cărților poeților uitați
Mă preumblu pe lîngă muzeul Zambaccian, închis
Vizitez locul unde Demetrescu-Buzău s-a sinucis
Acolo [...]
„Nazismul a durat doisprezece ani; comunismul european, în funcţie de ţară, între cincizeci şi şaptezeci de ani. Durata are efect autoamnistiant. Într-adevăr, în tot acest imens timp societatea civilă a fost atomizată, elitele au fost succesiv distruse, înlocuite, reeducate. Toată lumea – sau aproape toată lumea -, de sus până jos a traficat, a trădat, [...]
21 iulie 2008, ora 7.
Mi-am făcut bagajul. Plec în tabără. Tabără de pictură!
Am emoţii de adolescentă. Nimic foarte special, doar neliniştea ce-mi face stomacul să tremure ca aripa unei molii. Emoţie, trac potrivit nu pentru un drumeţ, doar pentru artistul ce urcă pe scenă cu o clipă înainte de-a lovi gongul începutului de spectacol.
Voi călători, [...]
Potirul dinăuntru
Am depus în mine,
în golul dinăuntru,
un potir cu apă vie,
rotund ca luna
și cu marginile tăioase
precum cuțitul
cu care-ți tai pâinea
ce ți-o așez pe prag
în fiecare dimineață.
Este un potir ce menține
în mine
circulația nebuniei
și-a viselor.
Fierbinte, rece,
ploaie, secetă,
nori și scântei.
Un potir cu apă vie,
din care să bea păsările
în fiecare toamnă,
înainte de zborul lor departe.
Un potir cu apă vie,
care, [...]
Fac parte dintr-o generaţie care a avut o viaţă socială tumultuoasă de care s-ar fi lipsit cu multă bucurie. În primul rând, noi ăştia, am fost guvernaţi de două sisteme politice victorioase, care ne-au făcut viaţa din ce în ce mai amară. Primul sistem – pe care acum îl înjură toată lumea – şi-a dorit [...]
Să fii minţit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este şi mai grav e că unii nu-şi dau seama când sunt minţiţi sau chiar vor să fie minţiţi. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”, confirmă afirmaţia lui Henrik Ibsen, cum că omului mediu dacă i-ai luat minciuna, îl privezi de fericire. [...]
întunericul alb
nu e vorba de film, filmul este o tâmpenie
este vorba că te iubesc mult, foarte mult
în cameră nu ai nevoie de veioză
nici de foi albe
ţin loc de maidan, unde îţi poţi da jos cămaşa
să te arunci în gaşca de copii care bat mingea
ţin loc şi de scrumieră, în mine poţi stinge orice durere
nu mă [...]
http://falezedepiatra.net/?p=8495
Ce fac eu acum??… Acum muncesc, acum scriu sau vorbesc. Acum mănânc sau mă odihnesc. Acum dorm (nu, dacă dorm nu ştiu de mine, sunt scos din timp. Timpul mă ocoleşte, trece pe lângă mine, în valuri, face cute-volute… Ce prostii spui, nea Puiule – zice Ovidiu, şi îmi face impresia că de data asta [...]
Eşti Orbis
Eşti scutul de iubire
Lumină lăudată
Credinţa mea eşti tu
Eu, aripă plecată
Închin divinităţii
Tot timpul meu pierdut
Îndurerat e turnul
Doar visul n-a trecut.
Cântecul pietrei
Simfonia pietrei
Aşteaptă păcatul
O spală
O lacrimă
Dintr-un ochi singular
Orbit de absurd.
Şi el, mai ales el,
Sufletul netrăit
Prelungit şi greu
În aşteptări pe nicăieri
Rămâne închis
Şi veşnic ascuns.
Violenţa pe care adorm
Soarbe guri de aer.
Ca un crivăţ
Mă bate noaptea.
Plânge talpa ce calcă [...]
