Sprijineam, cocoţat pe un scaun, barul unei mici cârciumioare din orăşelul natal. Cu o votcă în faţa, o rusoaică – amestec de alcool, gheaţă şi multă lămâie. Îmi proptisem fără jenă ochii în decolteul barmaniţei, care-mi prinse privirea şi îşi făcea de lucru având grijă să-şi etaleze sânii plini, în toată splendoarea lor. Ba, mai mult, [...]
Luni, 28 noiembrie, am condus-o pe ultimul drum pe actriţa Rolanda Camin-Nacht, soţia legendarului N. Stroe, mama lui Eugen şi a Danei.
Povestea de dragoste dintre celebrul comic N. Stroe şi frumoasa începătoare în teatrul de revistă, Rolanda Camin (Kaminski), a început ca în basme, la spectacolul „Circul Tănase”, pus în scenă de Compania Cărăbuş la [...]
În pauză ies toţi cu tropot în foşnet de hârtii… Scriind intens, final de teoremă, am tresărit. Un gând fugar, dar nu-l mai ştiu. Să fie zâmbetul acela abia schiţat din staţie când aşteptam… ori mai degrabă, vântul răsfirând şuviţe peste priviri în goană, sau chiar timiditatea mea care m-a blocat voind să-i spun…
M-am mai [...]
Se trezeşte frământat de complexe.. încet incertitudinile îl năpădesc. E atât de dezamăgit încât nu mai are voinţă să mişte, sentimentul permanent de inferioritate pune stăpânire pe el tot mai mult.. umbletul prin hăţişurile subconştientului îl răvăşeşte de fiecare dată… deseori gândul îl şfichiuieşte umblând prin desişurile subexistenţei printre amintiri şi regrete, imposibil de descris.. [...]
Venea sfioasă neindrăznind să se apropie prea mult. Chipul
nu i-l puteam desluşi prea bine. Doar mersul imi
părea cunoscut. Se furişa pe langă gardul bătranesc ocolind
cu picioarele desculţe băltoacele stranse după ploile de mai
ieri, cufundandu-şi umbra tru pului in aburii pămantului răcorit
deodată. Trăgea ceva după sine, ceva ce părea o funie sau o nuieluşă
numai bună de [...]
De şapte zile încheiate, baba Maria nu mai doftoricea pe nimeni. În prima zi, trei femei se opriră lângă poarta scundă, din scânduri putrezite de ploi. „Să aşteptăm”, hotărâră pe loc, aşezându-se în iarba necosită care împrejmuia mica gospodărie. Aşteptară şi, după alte două zile, se mai alăturară trei, de prin satele învecinate. Tot aşa, [...]
Viaţa
Născut Daniil Ivanovich Yuvachev (Даниил Иванович Ювачёв) în St. Petersburg, scriitorul şi-a ales aproximativ 30 de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la “Charms” – farmec(-e) în limba engleză) şi Harms (semnificând, tot în engleză, “vătămări”). A fost fiul unei institutoare şi al unui ofiţer de marină care fusese închis [...]
Ca să vezi ce istorie! Nu ştiu ce să mă mai fac. M-am încurcat de tot. Nu pot să mă descurc deloc. Judecaţi şi voi: m-am angajat ca paznic la o expoziţie de pisici. Mi s-au dat mănuşi de piele, pentru ca pisicile să nu mă zgârie pe mâini, şi mi s-a dat sarcina să [...]
Diana învaţă să scrie cu creionul legat de mâna neputincioasă. O invenţie a practicei sale bunici o va propulsa, într-un an sau doi, în rândul alfabeţilor, spre deosebire de analfabeţii printre care se include acum. Diana e optimistă. Încă nu-l poate face pe a, dar recunoaşte, cu puţin efort, cele mai complicate litere. De exemplu, [...]
Sun Lu-dang ( se citeşte: Sun Lu-tang), pe numele său adevărat Fu Quan (Fu Ciuan) a fost profesor de arte marţiale şi o personalitate ilustră de la sfârşitul dinastiei Qing (Cing) şi începutul perioadei republicii.
Sun Lu-dang (1862-1933) a fost campion mondial la arte marţiale, un erudit în domeniu, de o înaltă ţinută morală, căruia contemporanii [...]
Mama prăjeşte cartofi.Sora mea îşi alăptează copilul.Bunicul vorbeşte cu pisica despre pensie.Bunica îmi cârpeşte pantalonii.Un elev s-a sinucis.Fratele meu învaţă să scrie:,,Ana are mere.Barbu are mure. Tanti Claudia are Audi.” A venit tata.Nu ne-a adus nimic.Înjură guvernul.
Mama prăjeşte cartofi. A mai murit un pensionar. Se anunţă noi scumpiri: la pâine , la carne , la [...]
…unui vibrator
Ea se făcuse psihanalist pentru că nu avusese habar ce ar putea face cu lecturile adunate, plus că procedura de a accede într-o atare funcţie era una foarte simplă, rezumându-se la o analiză personală, o supervizare, plus seminariile de la institut. Pentru asta nu avusese nevoie de studii superioare. Îşi pierduse nişte ani schimbând [...]
Tablou intitulat ‘ Fericiți cu mult timp în urmă ‘, Artist polonez, Dagmara Pater, 1973, a absolvit Universitatea de arte din Berlin, http://www.dagmarapater.com/
Există, cred, mai multe tipuri de femei: cele care se compromit şi cele pe care le compromitem, cele care se supun şi cele care ne supun, cele fatale şi cele ne-fatale. Există până şi [...]
1. Hybrisul ideologic al căpitanului Saragoza
Căpitanul Saragoza avea sincere momente de tristeţe, şi uneori chiar de profundă depresie, când medita la adevărul incontestabil că de tot şi de toate se alege negreşit praful, că totul e inutil şi că pentru nimic în lume nu merită nici măcar să-ţi târăşti picioarele de la o punte la alta, [...]
“The killer awoke before dawn, he put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall”
( The Doors – The End )
Şi iar vocile îi evocau o viaţă irosită şi degetele-i tremurau pe când nota ceea ce ar fi trebuit să rămână secret, adânc îngropat în conştiinţa lui vinovată.
tânjea [...]
În dimineaţa aceea îşi spusese că trebuie să facă, în sfârşit, ceva, dar nu ştia dacă e, într-adevăr, necesar sau poate să mai aştepte. De câteva zile se gândea la asta şi nu se putea hotărî. Se plimba gânditor prin grădină, era primăvară şi florile explodaseră în pomi, o maree de alb, dar el avea [...]
Actul al II-lea
Scena este formată dintr-un oraş de provincie, o depresiune. Spectatorii se află pe munţii din jur la o distanţă relativă faţă de mine, lucru ce face posibilă vizionarea.
Scaunul cu trei picioare din actul întâi este situat deasupra mea. Poate simboliza orice. Din picioarele sale ies fascicule de raze ce-şi schimbă culoarea în funcţie [...]
Pe stancile de la Termopile soparlele stau la plaja iar arma mea nu a slobozit nici macar o petala de maces. Macar a ramas curata. E lucioasa si inutila ca un pistol de plastic cu apa, in perioada in care se schimba tevile in cartier. Sunt cavalerul tristei figuri care continua sa se bata, in [...]
Torin era un student diferit de toţi ceilalţi studenţi din anul său , sau cel puţin asta îi plăcea să creadă. Îşi spunea că este neutru , că nimic nu-l afectează, nici modă , nici boală. Pe undeva avea dreptate, nu mai fusese bolnav de ceva mai serios de un guturai de ceva vreme. Lui [...]
Primo tempo – Lung e drumul spre est –
Nu ştiu alţii cum sunt, vorba bădiţei din Ţicău, marele Creangă, dar eu când mi-amintesc de vremurile socialismului în patria noastră, RPR şi apoi RSR, mă cuprinde o nostalgie, ca în anecdota … era cum era, dar eram noi mai tineri. Prima schimbare de macaz am [...]
Pe la începutul anilor şaptezeci, făceam parte dintr-o echipă de cercetări geologice pentru aur în munţii Banatului. În principal, prelevam probe sistematice pentru analize mineralogice şi chimice. Ni s-a trimis la un moment dat, raritate, un şaitrocar pe care în perioada campaniilor şi-l disputau mai multe echipe. În luna cât a stat la noi, mergea [...]
- Domnule Senator, vă mulţumesc că v-aţi făcut timp să răspundeţi la câteva întrebări. Uitaţi…
- Uite ce este, băieţică. În primul rând să-mi spui ce ai sub masă!
- Sub masă? Domnule senator, se poate?! Uitaţi, microfonul e la vedere…
- Lasă microfonul! Nici un caltaboş? Hehe, vreo ţuică? Ne filmează cineva?
- Nu, nici vorbă, domnul senator. [...]
Vişinel se scoală mahmur, iese afară pe urma făcută de cîine, se opreşte la poartă, lîngă locul unde cîinele a îngălbenit spuza brumii, chibzuieşte cu mintea tulbure, apoi o ia pitit pe după gard, ca să nu-l vadă Mariţa, nevastă-sa „de-al doile”. Mai întîi se opreşte la privatizaţi şi bea cît are bani. Neostoindu-i-se setea lui [...]
Singurul lucru despre care pot spune cu certitudine că îmi aparţine este pianina din sufragerie. Este numai a mea, chiar dacă nu eu am plătit-o, nu am moştenit-o şi nu am nici un act de proprietate asupra acesteia. E a mea, aşa cum poţi spune cu certitudine despre ochii tăi, părul tău, zâmbetul tău, că [...]
(Glose la volumul „Peştele pe uscat” de Dorin Ploscaru)
MEMENTO:
„Există două căi principale de tămăduire. Una este părăsirea acestei bogăţii a gîndirii (…)
A doua cale este trecerea omului printr-o adîncă pocăinţă”,
Mitropolit Hierotheos Vlachos,
“Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă”
1. Cum să cîştigi un pariu estetic… cît ai zice „peşte”
Într-o scrisoare de la sfîrşitul lui februarie [...]
Pe strada Prăvale, la casa cu numărul 17, locuia o băbuţă. Pe vremuri trăise aici împreună cu bărbatul ei şi au avut un băieţel. Dar băieţelul a crescut şi a plecat, bărbatul a murit şi băbuţa a rămas singură.
Trăia în linişte şi pace, bea ceai, trimitea scrisori băiatului şi nimic-nimicuţa nu mai făcea.
Însă lumea spunea [...]
Am cumpărat un creion, am venit acasă şi m-am apucat să desenez. Tocmai voiam să desenez o căsuţă, când m-a chemat mătuşa Saşa. Am pus creionul pe masă şi am mers la mătuşa Saşa.
-M-ai chemat? am întrebat-o.
-Da, îmi zice mătuşa. Poftim, uită-te pe perete, ce este: gândac de bucătărie sau păianjen?
-După părerea mea e gândac [...]
Odată a venit Kiril la mine şi mi-a zis:
- Eu ştiu pe de rost „Vântu-n beznă zburdă, zboară/ Şi zăpada răscoleşte”*.
- Foarte bine, am zis. Îţi plac aceste versuri?
- Îmi plac, a zis Kiril.
- Dar ştii cine le-a scris? l-am întrebat.
- Ştiu, a zis.
- Cine?
- Puşkin, a zis Kiril.
- Dar înţelegi despre ce se vorbeşte [...]
Anul trecut am fost la Pomul de iarnă la prietenii şi prietenele mele.
La Pom la Iaşka ne-am jucat leapşa, la Pom la Şurka ne-am jucat de-a baba oarba, la Pom la Ninka m-am uitat la poze, La Pom la Volodea am dansat în jurul bradului, la Pom la Lisaveta am mâncat bomboane de ciocolată, la [...]
E vară. Soarele luminează puternic. Arşiţă. În grădină se află un hamac. Iar în hamac şade un băieţel pe nume Platon.
Platon şade în hamac,se leagănă şi îşi mijeşte ochii la soare.
Deodată cineva se iţeşte din tufa de liliac şi se piteşte apoi la loc.
Platon voi să sară din hamac şi să vadă ce este, dar [...]
Odată un om pe nume Petrov s-a încălţat cu pâslarii şi a plecat să cumpere cartofi. Pe urmele lui a luat-o pictorul nostru Triohkopeikin.
Merge pictorul după Petrov şi îi schiţează picioarele pe un petec de hârtie.
Iată, Petrov merge pe stradă şi se uită la un câine.
Iată, Petrov fuge în staţia de tramvai.
Şi, iată, Petrov stă [...]
Un englez nu-şi putea aminti deloc cum se numeşte această pasăre.
- Asta e, zise el, criuchiţă. Ah, nu, nu-i criuchiţă, e chiriuchiţă. Sau nu, nu-i chiriuchiţă, ci curiachiţă. Ptiu! Nu-i curiachiţă, ci cucrichiţă. Ba nu, nu-i cucrichiţă, ci chiricriuchiţă.
Vreţi să vă spun o poveste despre această criuchiţă? Adică nu criuchiţă, ci chiriuchiţă. Sau nu, nu [...]
- Poftim, zise Vanea şi puse caietul pe masă. Hai să scriem.
- Hai, zise Lenocika, aşezându-se pe scaun.
Vanea luă creionul şi scrise:
„A fost odată ca niciodată un împărat…”
Vanea căzu pe gânduri şi ridică ochii în tavan. Lenocika se uită în caiet şi citi cele scrise de Vanea.
- Povestea asta este deja scrisă, zise Lenocika.
- De [...]
Cum l-am cunoscut pe Constantin Scarlat
Iubesc Marea Neagră cu pasiune. O aseamăn cu o femeie capricioasă. Înţelegătoare, iubitoare, frumoasă, atunci când este în toane bune, ori rea, urâtă, duşmănoasă când i se pune ,,pata”. O iubesc, o doresc şi nu m-aş despărţi de ea niciodată.
Mi-au plăcut totdeauna sporturile practicate în apă: [...]
(pictor Liana Saxone-Horodi, Israel)
_
Colorez lumea în culori potrivite. Aduc lumină şi pun galben în raze, cât să ajungă în locurile uitate în umbră de astrul hain. Mai ostoiesc din ardoarea cu care revarsă în ţinuturi întinse cu nisipul învolburat doar de vânturi în fuioare şi adaug puţin verde, răcoros.
În unele locuri sunt nevoită să retuşez culoarea din sufletul unor oameni. Mi-e [...]
1. Arheologia durerii
La sfârşitul anului trecut, un film documentar dat de postul B1TV m-a ţintuit în faţa micului ecran: era vorba despre dezgroparea unor rămăşiţe umane din nişte gropi comune necunoscute – un sit arheologic? Nu, o mărturie a durerii… Un peisaj de coline, dominat de verdele ierbii. Spectatorul, aşezat, ca şi mine, comod, pe [...]
Pe Dumitrachi răsăritul soarelui îl prinsese stând aşezat în capătul prispei, cu coatele pe genunchi şi tărtăcuţa sprijinită în palmele bătucite.
Îl duruse capul toată noaptea. N-a putut sa doarmă nici o clipă
Acum, se uita în balta rămasă după ploaia din seara trecută şi imaginea i se părea cunoscută. Parcă o zărise pe undeva. Aaa… da ! [...]
Pe când începuse rostogolirea mocanilor din vârfurile munţilor Vrancei spre oraş, am găsit de cuviinţă că ar fi bine să mă cobor şi eu de la umbra brazilor şi să mă aşez la marginea Odobeştilor, pe malul Milcovului, într-o altfel de lume, mai emancipată, “ altă gâscă, în altă traistă”, cum zicea unul ce se [...]
Partea I.
-Ce-i dragostea? – întreabă mica prinţesă.
-Dar tu nu stii?
-Am simţit-o în vis, dar când m-am trezit, nu am putut s-o prind…
-Dar dragostea n-o poţi prinde…
-Nu?
-Nu, fiindcă nu e din carne si din oase, ca noi.
-Dar e din lemn?
-Şi din lemn, că lemnul este natural şi cald.
-E din sticlă?
-Şi din sticlă, dar se sparge dacă e atinsă brutal.
-E din hârtie?
-Şi [...]
Lixandru Găzaru a avut patru copii: trei fete şi un băiat. Pe Nela, a măritat-o în Tîrgovişte cu băiatul cel mare al familiei Cucu, renumită pentru moara ce vîntura apele Ialomiţei. Celorlalte fete le-a ales băieţi din sat: Floricăi pe Voicu a lu’ Stan Vrabie, iar Vergicăi, pe Ion a lu’ Ţurcă. Băiatul a vrut să [...]
Măriuca are o mie de lei. Mama i-a pus-o aseară în palmă, ca să dea la şcoală două sute de lei Emiliei, care strânge bani pentru caietele de religie, iar cu opt sute de lei să- şi ia o prăjitură. Cu frişcă. Din aceea care- i place ei mai mult. Mama nu face prăjituri din [...]
Poţi să adormi definitiv cu conştiinţa că eşti un nimeni? Cine stabileşte criteriile? Ce înseamnă să fii CINEVA şi să nu fii nimic? Să ai bani, să ştii multe, să fii celebru? .Nici una, nici celelate. Este important să fii fericit cu ceea ce faci , să fii om cu cei apropiaţi, să nu dispreţuieşti pe nimeni, să [...]
Am vrut și vreau să spun ceva. Ce porunci ai să dai când vei fi în rai, dar în iad- Galaad, dar în brad, unde suie nebunii, când fug de petunii, crezând că-s tăunii veniți cu hunii? Ce porunci vei da, draga mea? Eu, nu, eu, nu, eu sunt acolo, Archimboldo Apolo, un derbedeu fără țară [...]
Scenariu, ficţiune, scurtmetraj
Grădina deliciilor pămîntești (Paradisul eclesiastic, fragment),
Hieronymus Bosch, 1485
Pe genericul de început al filmului apare inscripționat:
„MANIFEST CONTRA ORICĂREI FORME DE OBSCURANTISM, BIGOTISM ȘI IGNORANȚĂ !!!”
SECV. 1. INTERIOR BISERICĂ CATOLICĂ
Imagine de ansamblu în interiorul unei biserici catoliceă: statui albe de ghips cu Iisus, Fecioara cu Pruncul, Apostoli.
CADRU IMAGINE: vedem o CARTE uriașă [...]
(Microscenariu-Manifest)
SECV. 1. EXTERIOR. VARĂ. ZI
Cadru general: Soare strălucitor… Cer albastru… Iarbă verde…
OFF: Pe fundal se aude ciripit de păsări. Zumzet de albine. Zgomot de insecte.
Prim-plan: O pasăre stă pe cuib: își hrănește din cioc cei 3-5 pui ai săi. Un fluture s-a așezat pe o floare. Cîteva insect s-au oprit din fugă.
Cineva ține o pipă [...]
Azi dimineata, m-am strecurat timid in biroul secretarei si am intrebat-o care este starea de spirit a sefului. Mi-a raspuns ca destul de buna, ceea ce putea sa insemne orice. Asa ca am rugat-o sa ma introduca pentru maximum cinci minute. Fata m-a anuntat si am patruns in sanctuarul directorului.
- Dar sa fii scurt! mi-a [...]
Nu mă întrebaţi ce caut în trenul luxos care mă duce în capitală la un simpozion intitulat HRANA VIE, HRANA VIEŢII, că nu prea ştiu să vă răspund. Un prieten, medic nutriţionist, mi-a dat o invitaţie la chestia asta, el afirmând foarte plebeu că-şi bagă picioarele în căcaturile de acest gen şi că-i plictisit de [...]
Există oameni care trebuie să bea până la fund paharul amărăciunii, care ştiu că poate veni oricând clipa în care să-L roage pe Dumnezeu: “Treacă de la mine paharul acesta”. Teribilă rugăciune, dublată de: “Voia Ta să se facă, nu a mea”. Aceşti oameni sunt conştienţi de faptul că au urmat o cale corectă, că au un statut diferit de [...]
din ciclul Urâții
Tăicuțule, mă iei cu tine, sâmbătă, la Culai? Mă iei? Vine şi ma? Da` Culai-i acasă? Vine cu trenu? Și stăm mai mult acu? Dăm sonoru încet-încet şi ne uităm la filme cu indieni? Și cu Ozn? Da` nu ni muşcă de pulpă câinii în dâmb, la jidani? Mă iei în spate de la pârâu pân [...]
LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT…
Vizitarea Muzeului MOMA, dacă eşti de-acum la New York , e obligatorie! Ştiindu-i imensitatea valorică, dar şi cunoscându-ne patimile pentru frumos, suntem convinşi că, în scurtul nostru timp, nu vom putea face mare lucru. Dar ştiam cu exactitate că Brâncuşi, fantasticul şi imensul Brâncuşi, este unul din regii de la [...]
roman, volumul I
Operaţiunea Stucco
Motto: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă…
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”
limba orator pana
- Psalm 45:1 -
Cartea Întâi
Capitolul Zero
Gaura de vierme. Muzeul Stucco
Iată-mă, am în faţă, înşiruite pe masă, câteva mici obiecte aparent fără nici o valoare: vreo două şuruburi, cuie de beton, dibluri din plastic şi din metal. Un creion de tâmplărie GRABER [...]
Mai înainte de-a coborî scările am auzit cum trenul se urnea din staţie şi, ajuns pe peron, mă uitai la luminile stopurilor ce dispăreau în virajul tunelului. Nu mi-am făcut griji că voi întârzia la servici, fiindcă în dimineaţa aceea nu mai servisem, ca de obicei, cafeaua, motiv pentru care plecasem mai devreme de acasă.
Pe celălalt [...]
Volumul al II-lea
Actul I
Personaje: Harut
Scena va trebui să fie de o complexitate tehnică fantastică. Personajul trebuie să meargă la începutul actului prin străduţe strâmte, într-o anumită direcţie, fără să se oprească. Proabil se va folosi o bandă rulantă ascunsă de ochii spectatorilor, undeva, la zece centimetri sub nivelul scenei.
Lumina va fi portocalie, alternând cu întunericul [...]
Atât a primit Donde drept compensaţie din partea guvernului, în proprietate indivizibilă: o curea de pământ la marginea drumului prin junglă, unde se sumeţea singuratecă o poartă mare, cu două canaturi din bare metalice înalte, în care se tăiase şi o portiţă pentru pietoni; trecere de niciunde spre nicăieri. Dar el era mulţumit şi a [...]
( * Vom indica în paranteză pronunţia cuvintelor chineze care apar în text. Transcrierea fonetică utilizată este transcrierea fonetică în uz în R. P. Chineză. )
Astăzi trebuise să iasă – ce neplăcut!- cu zece minute mai devreme de la serviciu, pentru că trebuie să ajungă la o „ vedere”. Fixată pentru ora şase. Aşadar, în doar patruzeci de [...]
I. Călătoria iniţiatică
Se întâmpla în vremea noastră, când toată lumea îşi coordona paşii după Reguli. Astfel, circulam, se obţineau diplome, practicam o meserie, eram politicoşi, chiar lingăi exageraţi în dulcegării deplasate, fapt ce ne conferea ridicarea în Merite, însă, fără nici o urmă de fraudă. După aceeaşi Ordine Generală, unde, ca să înţelegeţi domniile voastre [...]
LES PROMESSES DE L’EQUINOXE
Motto: „«Nicolae Iorga spunea: acolo unde se lucrează trebuie să se şi măture. Există unii a căror unică meserie este asta». A se pune în exergă la orice operă de anvergură”
(Mircea Eliade, Jurnal portughez)
În câteva articole din 19261, din 19272 şi din 19283 Mircea Eliade îşi defineşte atitudinea faţă de Nicolae Iorga, la [...]
Franz a fost observat pedalind pe podul Carol, pedalind cumva înapoi, mişcându-se invers spre Biserica Sf. Nicolae , unde avea un mic apartament. Praga era întunecată şi apa râului Vltava crescuse la maximum. A început o ploaie şi el se grăbea sa intre în apartament, unde aerul era liniştit şi sumbru. A deschis fereastra, dar [...]
1. GENEALOGIA EGREGORULUI. MENTAL ORI SPIRITUAL?
MEMENTO:
„Odata am ştiut să zbor, odată. Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte…”,
Adrian Popescu, „Arsura”
În eseul de faţă voi avansa în cîmpul literar-artistic noţiunea de „egregor” fără să-mi ostenesc demersul pentru a o motiva, din simplul motiv că se înscrie firesc în tradiţiile culturale şi literare anterioare, deja consacrate: ascendenţa mistică [...]
