Motto: Nicolae Spinei, fost profesor Colegiul Brătianu Piteşti – Eseu asupra suferinţei – “Se poate oare amortiza impulsul iniţial al lui Dumnezeu – Să fie lumină? … Dar dacă omul n-ar fi trăit pe planul luminos, l-ar fi creat?”
Despărţirea de prima soţie şi plecarea mea pe un şantier îndepărtat de casă, Porţile de Fier II, [...]
Cu scuzele de rigoare pentru repetarea mesajului de anul trecut, revin cu un
apel, de data aceasta disperat, in sprijinul Manastirii Cetatuia Negru-Voda.
Nu mi-am imaginat la acel moment ca lucrurile se vor inrautati cu mult mai
mult. mare speranta imi pun in putinul celor multi, de aceea va rog sa
trimiteti si altora acest mesaj?
De cand v-am scris, [...]
Anunțăm modificări privind selectarea textelor propuse de autori spre publicare!
Avand în vedere că timpul nu ne aparține, sau cum spunea un coleg din redacție, orice încercare în aria culturii este un bun comun, dorim a arăta o și mai mare grijă față de acesta . Și cum responsabilitatea trebuie să se exercite și în spațiul [...]
Pina nu l-am intilnit pe Sergey Moscalev nu stiam mare lucru despre Penza, centrul administrativ al regiunii cu acelas nume, din districtul federal Volga, la sud est de Moscova… Cind am vazut prima data citeva din lucrarile lui intr-o galerie din Tfat (Safed) in Galileea, mi s-a spus ca artistul traieste intr-un chibut de linga [...]
Natalie Shor, fotografie de Sivan Katz
Cimitir. Morminte şi pietre tombale, fotografiate din spatele lor. Un conifer lung, înalt. De-asupra un cer albastru trist, cu gri de nori subţiri, ca o perdea de borangic, surprinsă în unda ei de-azur… Cimitir. Gol de oameni. Linişte. Tăcere. Meditaţie. Pământul cu morţii săi. Artistul fotograf aude, simplu, o-ntrebare.A [...]
Următoarea frază sintetizează cel mai bine esența contribuției poetice a lui Gelu Naum la literatura secolului XX.”Dacă, la data când el s-a decis să-și asume destinul poetic,-spune criticul Dumitru Micu –n-ar fi existat suprarealismul, Gelu Naum, cu siguranță, l-ar fi inventat.Altfel nu avea cum sa dea curs vocatiei.”1Cea mai valoroasă parte a operei sale, se caracterizează prin [...]
La vârsta de 40 de ani (fără o lună), în data de 3 iunie 1924 a murit în sanatoriul de la Kierling, lângă Viena, unul dintre „coloşii” prozei moderne, Franz Kafka ( nici nu şi-ar fi închipuit o asemenea postimitate). Alături de Einstein, Freud, numele său este unul dintre cele mai vehiculate, deşi nu toţi [...]
Daniel Vorona – EU TU ŞI BUNUL DUMNEZEU
(Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006)
Daniel Vorona trăieşte paroxistic. Viaţa sa pare o o zvârcolire perpetuă între agonie şi extaz: “Eu sunt urletul pe care se sprijină toporul atunci când retează scurt şi orizontal / trunchiul unui copac pe al cărui ramure nu cresc fructe nici priviri ci [...]
Kerouac:destinul scriitorului fără public?
Textul pe care vi-l supunem atenţiei a apărut în revista “Magazine littéraire” (nr. 334, iulie-august 1995, pp. 95-99) cu titlul original “Kerouac: le grand retour” (“Kerouac: marea reîntoarcere). După publicarea în întregime a eseului scriitoarei americane, vom încheia cu interviul (De la Jack Kerouac la Ti-Jack Kerouac) de la Radio-Canada, pe [...]
Joyce Carol Oates7
* Eseul a cărui continuare o public acum, a apărut în revista “Magazine littéraire” (nr. 334, iulie-august 1995, pp. 95-99, traducerea în limba franceză aparţinîndu-i lui Pierre-Emmanuel Dauzat). Textul, purtînd titlul în original Down the road, a apărut în anul 1995 în The Ontario Review.După a treia parte a eseului (şi ultima), voi publica interviul (De la [...]
de Joyce Carol Oates1
După parcurgerea celor două valoroase culegeri2,
The Portable Jack Kerouac şi Jack Kerouac. Selected Letters 1940-1956, ambele îngrijite de Ann Charters, am fi tentaţi să gîndim că atitudinea noastră faţă de scrisul lui Kerouac s-ar putea rezuma, în special, la propriile reacţii vizavi de tulburările lui şi ale personajelor sale, “vagabonzii celeşti”, [...]
de Joyce Carol Oates1
Pentru un artist a cărui operă
cîştigă în forţă şi în autoritate lăuntrică, un eşec poate fi întremător; în schimb, succesul şi în mod deosebit unul prematur, poate avea efecte devastatoare. Obişnuit de la început cu vicisitudinile şi cu tovărăşia unei existenţe literare marginale, brusc, după publicarea romanuluiOn The Road ,eşafodajul existenţial al lui [...]
Jack Kerouac, născut Jean Louis Lebris de Kerouac,scriitor american provenind dintr-o familie franco-canadiană cu strămoşi bretoni1, nu mai avea de trăit decît doi ani, cînd Fernand Séguin de la Radio-Canada l-a invitat la emisiunea sa de televiziune Le sel de la semaine1.
Convorbirea datează din 1967. Ea ne arată un Kerouac în cămaşă, etilic şi morocănos, ruinat fizic, [...]
Un poet este trezit în mijlocul nopţii. El se scoala, se imbraca in linişte, ia nişte bani din pungă soţiei sale (are foarte puţin bani), şi pleaca afară sub lumina lunii, pe calea care-l duce la statia de tren.
El intreaba despre trenurile de noapte, ce mai poate fi prinse, şi cât de departe poate ajunge [...]
Eram in acel port de la granita din sud a Greciei intr-un septembrie pe la sfarsit. Cerul era fara stele, dar strabatea de undeva lumina diafana a lunii. Vilele acestui fost satuc pescaresc erau aliniate ca mai in toate localitatile turistice de pe vreun litoral in strazi paralele care duc imperturbabil spre mare.
Talpa mea primeste [...]
Pianul cu patru urechi
Neştiutul care ştie
Fiecare Formă Materială este o structură de masă definită printr-un set informaţional.
De la cele mai simple, până la cele mai complexe Forme Materiale, setul informaţional decide scopul, mai bine spus scopurile, pentru că ele sunt două: un scop primordial pentru întreaga materie: Dezmărginirea universului; şi unul fundamental lumii Formelor Materiale: [...]
Continuarea romanului din numărul precedent al revistei
Capitolul Paisprezece
UN UNIVERS PARALEL. REVOLUŢIA ŞI REFORMA
Te duci la WC să-ţi rezolvi o problemă (de altfel minoră) şi de cum intri te trăzneşte un miros acru, acru şi piperat. Oare cu ce se hrănesc ăştia?, îţi zici, parcă cinează numai ardei iuţi, muraţi în praf de puşcă! Dar în cabinele [...]
Mulţi vorbesc despre suprarealism, puţini ştiu bine ce a însemnat şi, poate, mai înseamnă în istoria poeziei acestei lumi. La New York, trăieşte un poet care l-a adorat şi i-a închinat un ciclu de poeme „sfântului Gellu Naum”. Se numeşte Valery Oişteanu. În anii 50, criticii proletcultişti au declarat suprarealismul, ca şi avangarda artistică în [...]
Înainte de 89 mulţi dintre noi ar fi fost fericiţi să aibe în mână o carte occidentală. Acum, când „gem” librăriile de cărţi, am ajuns am ajuns să ne văităm că a dispărut „cheful” de citit, că internetul a devenit spaţiul esenţial de culturalizare. Două întâmplări m-au determinat să scriu aceste rânduri. Acum vreo 10 ani în [...]
Cei care trec pe lângă grădina restaurantului „Sălcioara” pot vedea, în fiecare după amiază, doi tineri intelectuali lucrând cu dăruire, fiecare cu laptop-ul său, la umbra firavă a salciei care dă de altfel şi denumirea locaţiei. Cei doi intelectuali, de fapt nişte savanţi, doar deocamdată necunoscuţi, suntem noi, adică eu şi bunul meu prieten CRISTI, [...]
Este Sîmbătă după amiază.
Deja de dimineață uitîndu-mă pe fereastră, am știut că voi petrece iar o zi nesfîrșită și plictisitoare. O ploaie măruntă și monotonă s-a hotărît să rămînă o vreme deasupra orașului, luînd în stăpînire străzile, casele și buna mea dispoziție.
Lumina zilei pierzîndu-și strălucirea se topea resemnată sub cerul ca de oțel.
De cînd am [...]
Cartea este un asamblu de hartii, pergamente ori alte astfel de materiale, tiparite, legate ori indosariate intr-un volum. O carte este de asemenea o opera literara sau stiintifica, sau o parte semnificativa dintr-o astfel de opera. Cea mai veche si cea mai stiuta metoda de a transmite mesaje si povesti, era prin transmitere orala adica [...]
- Erminius (personaj principal), Sunt, sau mi se pare mie că sunt, un personaj destul de controversat, ori, hai să zic, un complexat, un ins cam interiorizat şi greu de înţeles, (desigur, pentru cititorii care se interesează de mine), şi despre care nu pot să-mi dau prea bine seama ce se vorbeşte-n lumea asta, căci autorul are [...]
Toţi credem că facem fapte bune, sacrificând obişnuinţa în daruri de „preţ”.
Era spre sfârşitul primăverii, când am fost aruncat în stradă din căminul meu iubit. Mă purtasem urât, iar intendenta, care de fapt mă iubea de fiecare dată când îi umpleam
paharul, înfipse capul, ca struţul, în podea, făcându-se chioară şi surdă la
toate rugăminţile mele înfăşurate [...]
Pluteam. Câţiva metri în stânga, câţiva în dreapta, alternam stilurile de înot şi uneori cornişele valurilor îmi aminteau cât de sărată era apa. Mă pierdeam câte-o oră de fiecare dată, pentru că acolo, între mare şi cer, levitam înconjurat de vise. Îmi plăcea să mă aventurez în larg, nu din teribilism, ci din nevoia de-a [...]
TRADIŢII PASCALE
Poporul român este renumit prin înţelepciunea păstrării datinilor strămoşesti . E înţelept şi în sensul depozitării acelei filozofii rămase din fiecare obicei din vremuristrăvechi (filosofia , în limba greacă , însemnând iubirea de înţelepciune). În acest sens se poate spune , că una dintre cele mai importante tradiţii ( în care s-au incorporat realităţile spirituale şi sociale ) [...]
Boris Mehr- Portret neîndemânatic
Niciodată n-am resimţit mai acut ca acum absenţa unui critic cu simţul generaţiei sale. Acel critic-leader care îşi asumă profund, şi în totalitate, povara creatorului contemporan sieşi. Criticul capabil să deschidă o cale, să fie consecvent în drumul său, care să vieţuiască în virtutea unor principii solide, pe care le-a definit şi [...]
De ce NU a avut loc, NU are loc si probabil ca NU va avea loc REVOLUTIA TINERILOR SCRIITORI din România? Curioasa preocupare si periculoasa, zic unii, mai am si eu, era sa zic grija, durere, neastampar, aflare in treaba, zapaceala, starnire de ape, batu-n balta, revansardism, maruntisuri din astea de doi lei. Imi pun [...]
Ovid S. Crohmălniceanu a publicat în 2001, o carte, „ Evreii în mişcarea de avangardă românească”, dar Ionathan X. Uranus nu se află printre ei. Există o explicaţie paraliterară – omul se convertise şi devenise preot, sub numele de Mihail Avramescu. L-am cunoscut pe fiul său, care îi seamănă leit şi locuieşte undeva, în ţările [...]
Au fost odată trei prieteni – Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu. Un basm și o realitate. Soarta prieteniei lor s-a jucat la ruleta istoriei. Cioran a păstrat unele relații cu Ionescu, Eliade, retras în SUA și-a văzut de drumul propriu. Dacă Cioran și Eliade au îmbrățișat cu entuziasm „idealurile sfintei tinereți legionare” și [...]
Ce legătură ar fi între scriitorul E.L.Doctorow ( n.1931, New York), fiul al unor imigranți din Rusia și Cartea lui Daniel proorocul care a uluit prin curajul și previziunile sale monarhi și supuși, în cetatea Babilonului.? Primul roman al lui Doctorow „ Welcome to Hart Times” a fost publicat în 1960 , fiind bine primit [...]
Viaţa şi scrisul lui Gherasim Luca ( Zalman Locker) au ilustrat un șir de „erezii”, el neputând fi încadrat exclusiv nici la poeți, prozatori, avangardiști, comuniști, excentrici, scriitori români, francezi, dar în toate aceste categorii fiind prezent. S- a născut la 23 iulie 1913, la București și în noaptea de 9 spre 10 februarie 1994, [...]
Momente şi nume ale avangardei româneşti
În urmă ci câţiva ani, am publicat în „România literară” un articol cât s-a putut de concentrat, cu titlul „Un secol de modernism românesc”. Postat de un redactor, probabil antimodernist, articolul a apărut pe penumilta pagină cu litere de 9 sau mai mici, iar singura satisfacţie a fost un telefon [...]
Nu ştiu alţii cum sunt, vorba bădiţei din Ţicău, marele Creangă, dar eu când mi-amintesc de vremurile socialismului în patria noastră, RPR şi apoi RSR, mă cuprinde o nostalgie, ca în anecdota … era cum era, dar eram noi mai tineri. Prima schimbare de macaz am observat-o în ziua în care, la intersecţia străzii Dr.Felix [...]
Cunoasterea perfecţiunii creaţiei
Motto: Pildele lui Solomon, 25.2 – “Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.”
Eu sunt un simplu inginer, de religie creştin-ortodox, adept al unui nou slogan promovat de mine: crede – cercetează – corectează.
Pe baza acestui concept, eu am trecut de la faza de [...]
Şi aşa se întâmplă mereu: crăpătura din tavan se tot măreşte, muşcatele se revarsă din ghivece, tramvaiul deraiat în staţie, degetul cu unghia îndoită ce iese prin crăpătură şi mă zgârie pe mână, oamenii se lovesc unii de alţii ca nişte zaruri, telefonul sună prea tare. Toate sunt de unică folosinţă, eu le adun în [...]
„Femeile păstrează întotdeauna un atu. Şi chiar dacă nu-l au… au înţelepciunea de a te face să crezi că-l posedă.” (din cugetarea ancestrală a unui anume popor, preluată de un anume domn cu spirit de observaţie)
Se botează robul lui Dumnezeu Orbicooo…în numele Tatăluuui…al Fiuluuui…şi-al Sfântului Duuuh…aaamiiin!…
Pentru mai multă credibilitate, făcu o cruce largă deasupra cazanului proaspăt [...]
Oare din ce segment al fiinţei noastre se naşte emoţia ciudată, greu de definit, câteodată chiar stânjenitoare pentru statutul de adult pe care îl avem, când citim sau, mai degrabă astăzi, când vedem un film ecranizat după o mai mare sau o mai mică poveste? De ce anume din fiinţa noastră depinde această emoţie, oare [...]
Zâmbetul frumoasei Na’ad-Ka îl zăpăcea de fiecare dată. O privea vreme îndelungată cum, sporovăind cu celelalte fete sau cântând, modela cu degetele ei lungi şi frumoase ulciorul din lut la care lucra de aproape patru seri. Luminiţele mereu schimbătoare ale ochilor ei îl urmăreau tot timpul, multă vreme şi după ce adormea şi de multe [...]
(Triptic)
1. Lanul cu maci
- Nu vreau să mor! Nu vreau să mor! Mă trezeam noaptea din vis, pe la şase – şapte ani.
- Linişteşte-te fiule! Îmi zicea mama: ”Tu nu vei muri niciodată!”
Fratele meu se speria şi îşi trăgea plapoma peste cap. Tata, care nu prea auzea, întreba: “Ce e, ce s-a întâmplat?”
Ce se întâmpla? Visam că [...]
Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale dar şi femeile de pe stradă. După ce ā călătorit pe Nil şi ā rămas uimit de piramidele faraonilor, s-ā întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.
Roma [...]
de Valery Oişteanu
Septembrie 2009 a marcat un centenar de la naşterea la Botoşani a lui Max (Marcel) Blecher. Viaţa lui meteorică n-a fost decât o extinsă aventură suprarealistă, iar scrierile lui, publicate initial de André Breton în revista lui “Le Surréalisme au service de la revolution”, s-au bucurat de admiraţia criticilor.
Foto: Max Blecher
Max Blecher, [...]
Ana îşi dorea un copil din toată inima. Aveau deja 32 de ani şi nu se puteau bucura de propiul copil, doar de copiii altora. De câte ori viziona un film cu băieţi şi fetiţe, ochii îi înotau în lacrimi, o pătrundea o durere fizică din cauza acestui neajuns.
- Dacă nu putem avea copii, aşa că [...]
O chema Luci. Îmi plăcea felul ei de a scuipa cojile de seminţe în timp ce zâmbea ironic, în colţul gurii. Întotdeauna îi rămânea o coajă vicleană, neagră şi subţire ca o aţă, lipită de buza de sus. Avea mereu buzunarele pline de seminţe, îşi împrospăta „proviziile” de la baba Manda, ţigancă de dincolo de [...]
Una la mână, pentru că s-a născut într-o familie regală. Descendent al unor monştri sacri precum leul din Nemeea sau Simba, leul de pretutindeni le trânteşte tuturor în nas certificatul de naştere şi arborele genealogic. În faţa acestor documente, probe irefutabile ale superiorităţii sale, toată lumea tace mâlc. Mai poţi spune ceva?!?
Doi. Tocmai pentru că [...]
Unul dintre personajele fericite ale Bibliei este Iosif, fiul Patriarhului Iaacov, părintele celor 12 feciori, strămoşi ai celor 12 triburi. Iosif era al 11-.lea, fiind cel mai iubit de părintele său pentru că era frumos şi avea o minte ascuţită. Iaacov l-a trimis pe Iosif să-şi caute fraţii plecaţi la Shem, unde aceştia îşi păşteau [...]
Citesc cu interes, de mulţi ani, poeziile confraţilor. Nimic nu este mai înşelător decât arta. În pictură, în muzică, în poezie, proză, dramaturgie,etc ( am uitat ceva?) ai un grad de libertate extraordinar. Este un avantaj şi un mare pericol. Poţi risipi ore şi ani, poţi câştiga şi pierde cititori. Desigur, fără convingerea că eşti [...]
Numeroşi sunt cei care îl consideră pe Adrian Păunescu, dacă nu un poet genial, cel puţin… cel mai de seamă din ultimele decenii. Ce sunt Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, ş.a.? Nimic. Nu voi analiza gigantica operă a poetului, volume peste volme, mii şi poate zeci de mii de poeme, ca şi [...]
Reamintim câteva date biografice ale unuia dintre cei mai importanţi prozatori israelieni contemporani, Amos Oz. S-a născut în 1939, la Ierusalim, părinţii veneau din Rusia şi Polonia. La vîrsta de 15 ani, după moartea mamei sale, se stabileşte într-un kibuţ, Hulda, appoi absolvă Filosofia la Universitatea din Ierusalim , revine în kibuţ, pe care îl [...]
3 zile in Paris
Grand Palais – Comori Scufundate
Ianuarie 2007 Paris. E ora 14, cer plumburiu cu pescarusi ce zboara jos peste malurile Senei, zgribuliti de frigul iernii. E ora faimoasei supa de ceapa servita fierbinte in bistrourile pariziene. La Grand Palais se face coada in ciuda frigului. Un afis mare te imbie la cercetare: “Tresors [...]
Toate furturile se pedepsesc, cu excepția celui mai grav dintre toate, și anume, furtul de timp. Dacă spargi mâine dimineață o vitrină pe Bulevardul Magheru, însușindu-ți ceasul de acolo, justiția te va sancționa în chip firesc.Dacă însă consumi fără rost o dimineață din viața semenului tău – bătând apa-n piuă sau făcându-l să aștepte -, faptul [...]
Supliment special al newsletterului “Buna dimineata, Israel !” in memoria scriitorului Al Mirodan
1. Dorel Dorian : Sa fi murit Mirodan?… E o invenţie, doar, a duşmanilor săi…!
2. Aurel Vainer : A mai cazut o stea a evreimii romane
3. Leon Volovici : Un gând la plecarea lui Mirodan
3. Slomo Leibovici Lais: A plecat dintre noi un mare condeier
4. Luiza Carol: [...]
Un ascultător al posturilor de radio s-a adresat emisiunii ”Radio-cabinet de informare și documentare” cu dorința de a afla dacă economiștii au reușit să stabilească prețul de cost al omului.
Bineînțeles, așa cum era de așteptat, consultantul, un distins universitar, a subliniat că, spre deosebire de anumite investiții în formarea omului (creșă, cămin, școală, etc.) care [...]
Capitolul IV
Dincolo de viaţă
Gabi a rămas în pragul uşii de la bucătărie şi ţeapănă mă privea cu ochii mari şi nu zicea nimic. Într-un final ridică vocea acuzator de parca era mama.
Elena, ce vrei să faci?
Deja fac! Fumez de-o oră. De fapt mă prefac…ca uite, nu-mi iese fumul aşa cum trebuie. Prin munca voi reuşi, deci muncesc [...]
Un bob zăbavă…
Zâmbetul tău are gust de pâine dospită şi e tivit cu vorbe ştiute de la bunica, rostite adesea în gând:
Se luminează, mamă, cărarea ta…
Pleci de lângă fereastră şi paşii tăi desenează pe covor chipul tatonării. Iei pachetul de cărţi şi tragi la nimereală una. Printre degetele, uşor depărtate, îţi aruncă ocheade Samuel, îngerul iubirii universale: [...]
CEZAR IVĂNESCU – “MOARTEAMĂNĂSTAREŢĂ”
Motto:
“! Ce târzie-i, Doamnă Moarte, creatura
ca o bilă ruginită dată de-un nebun de-a dura
ce târziu e, scumpă Doamnă, ce târziu
pentru Tatăl blând pentru Duhul Sfânt şi pentru Fiu
ce târziu e scumpă Doamnă ce târziu
în oraş puteţi pleca: la ora asta
treaz e numai Lucrătorul Sfântului Sicriu”
(Cezar Ivănescu)
În cenaclul şi la rubrica Numele poetului [...]
Rodian Drăgoi – IMAGINARUL SOLIDIFICAT
Poemele de trecere /1/ ale lui Rodian Drăgoi cuprind trei etape ale devenirii sale poetice:
1). Un copil speriat şi flămând – reprezentând o selecţie din volumul cu care putea debuta la 16 ani, la propunerea lui Zaharia Stancu (pe atunci preşedinte al Uniunii Scriitorilor);
2). Între viaţă şi moarte – grupaj de [...]
capitolul cinci
Dupã noaptea petrecutã la Mircea, Sãndica abia spre searã s-a îndurat sã-l pãrãseascã şi sã se întoarcã la gazda sa. A fost o noapte şi o zi furtunoase, cu multe reluãri al scenelor de dragoste. Mircea a fost fenomenal, ca şi ea desigur. S-au dãruit unul celuilalt cu toatã dragostea, doi tineri dornici de nebunii. Cine [...]
Totdeauna am avut pasiuni pentru anumite lucruri din jurul meu. Pasiuni nevinovate, fără să facă rău cuiva:o colecţie impresionantă de fotografii; alta de podoabe pentru pomul de Crăciun; o alta cu ilustrate vechi, foarte vechi.Apoi, mănuşile…Stau în cutii, aliniate frumos într-un colţ al camerei mele. Ca nişte soldaţi. Prieteni muţi, credincioşi, răsfoiţi la nevoie. Cel [...]
Lectura recentă a cărţii „Nenorocirea secolului” de Alan Besançon şi constatarea pe care o face dânsul vizavi de
„tratamentul” aplicat celor doi gemeni heterozigoţi (Pierre Chaunu) care au
dominat secolul XX-nazismul şi comunismul-reprezintă o parte din motivele care
m-au determinat să încep acest demers. Profitând de cadrul pus la dispoziţie de
cursul de Politici demografice în secolul
XX, încerc în cele ce [...]
2006-09-14
Tu de ce te tot zbaţi? N-ai înţeles în toţi anii ăstia că eşti prins? Nu, nu în ştreangul generaţiilor din urmă pe care de pomană le-acuzi de-a ne fi pus degetul de cenuşă-n frunte, esti prins de tine în ştreang de plete, fumul ţigării, parfumul şi verdele ochilor, esti prins de tine-n perversitatea propriilor [...]
trebuiesc notele!
Ce va urma oare după prefixul post …sau
după postmodernism şi postuman etc.? …
Mileniu III moşteneşte o parte din clişeele şi automatismele
mileniului II , industria inima, economiei care suferise primul infarct
a intrat în noul mileniu cu bypass , desigur e vorba de momentul
crizei petrolului , din anii`80[i], în aceşti ani se vehiculează în
mass-media termenii care încep [...]
Am nimerit, din întâmplare în micuţul sat de pescari, ce parcă, era desprins dintr-un trecut mult prea îndepărtat, sau dintr-o carte de poveşti.
Uliţa sătucului cu pulberea fierbinte, era străjuită de câteva sălcii în care, un stol de vrăbii se ciorovăiau. Am străbătut uliţa în grabă, uitându-mă la colibele de stuf şi la câinii sfrijiţi de [...]
De mult cand eram foarte batran si foarte singur calatoream cu o mashina trasa de ganduri.
pedalam printre nori si statui amorfe, prin lagune scufundate intre palmieri prafuiti ce faceau fructe zemos de galbene, ciugulite de ciori nebune.
Aerul parea zdrentuit, ciufulit, imi intra in buzunare ca sa iasa suierand sarat si imposibil de strunit. La capatul [...]
În fiecare dimineaţă întorc spatele plecării tale de-acasă şi-acelaşi rictus de zâmbet amar mi-apare în colţul buzelor: ce prostie, mi-e teamă de recunoaştere, auzi , de parcă ai şti că mă cunoşti de fapt, că sunt prietena ta într-unul din site-urile pe care ne plângem singurătăţile afişând doar nevoia de socializare. Nu nega, doctore, hai [...]
Am intrat în cabinet după ce doctorul a deschis uşa şi mi-a făcut semn cu capul, adică să intru că doar nu era să stau pe hol. Oricum doar eu eram la uşa lui.
- Bună ziua.
- Da, spuneţi.
Să spun ce am. Cum naiba să încep?
- Mă doare groaznic capul.
- Şi pe mine, zice el cu invidie. Aşa. Unde lucrezi?
- La [...]
- Vino! Vino…! Şi ţine ochii închişi. Să nu trişezi!
- Nuu…
- Hai că e aici, imediat.
Carmen zâmbeşte şi-şi simte obrajii îmbujoraţi. Şi-a încleştat mâinile de braţul lui Ştefan şi se lasă condusă ca un orb. Urcă scările încet în urma lui păşind cu grijă pe fiecare treaptă.
Emoţiile o fac să-şi simtă stomacul de parcă şi [...]
AFACERI
Mă aşez pe băncuţa din mijlocul scuarului. În jur e o vânzoleală de nedescris. Maşinile de lux curg în toate părţile. De unde stau eu par nişte picături ce curg pe două canale, formând un strat de apă metalică. Observ că de nicăieri a apărut Ela. Stă lângă mine, așezată pe geamatanul cu cadru metalic. [...]
nu orice om e om, cum nu orice zboară se mănâncă, totul depinde de numărul gardurilor sărite în cursa în care tu eşti
vânatul iar moartea e un canibal sătul, dar care practică acest sport din
simplul fapt, că e la modă.
am ajuns la concluzia că sunt în viaţă acum şi cu zece ani în urmă, datorită unei [...]
Ruinele îmi construiesc viitorul cu precizia destinului care ştie cât am primit sau nu, ce am meritat sau voi mai învăţa încă.
Mă simt în siguranţă. Prezentul sau viitorul mulţi vor să mi le smulgă, ruinele însă … Cine să aibă nevoie de ele ? Sunt singura privilegiată de iubirea lor. Cu ele îmi construiesc urcuşul. [...]
O femeie, mică, fragilă. Vorbeşte foarte repede. Nu are atâta timp, câte ar avea de povestit. A venit cu Sandu. El este în clasa a 8-a. Sunt probleme cu el.
-De la Poliţie am venit acum. Sandu a spart o casă. Orice aude acest copil, el încearcă, trece la acţiune. Da sigur, că prietenii îl duc la [...]
Avea casă mare. Se putea face nuntă în ea. Avea car cu boi, vacă şi viţel. Şi un porc – de fapt, o purcea, care, colac peste pupăză, îi făta şi câte doisprezece purcei odată. Gospodărie serioasă, ce mai ! Şi gospodăria şi munca câmpului pe umerii lui Vasile se sprijineau. Baba şi uncheşul erau [...]
Cei trişti trec pe lângă tine cufundaţi în lumea lor de iluzii şi deziluzii imperceptibile celorlalţi, deşi le culeg din aceleaşi pieţe sordide, intersecţii aglomerate, magazine chitscoase, case vagon sau vile supraetajate cu lacrimile şi jindul unui trecător care abia dacă se poate oglindi în geamurile înalte ale locuinţei interzise. Cei trişti se preling pe [...]
Biblioteca regala din Alexandria a fost probabil cea mai mare si cu siguranta cea mai cunoscuta biblioteca a lumii antice. Acesta a cunoscut epoca de aur si a inflorit sub patronajul dinastiei lui Ptolemeu, unde a existat si a functionat ca un centru major al bursei, a cunostintelor astronomice, medicale si asa mai departe pana [...]
Este uşor să găseşti un vinovat, mai greu este cu soluţiile. Cesare Pavese era vinovat pentru că artiştii sunt mereu implicaţi, dar ei nu dau soluţii. Romanul „Casa de pe colină”, apărut în 2008, în Colecţia Cotidianul este una dintre numeroasele editări din opera lui Cesare Pavese, un nume ilustru al culturii europene. Sinuciderea unui [...]
Dintotdeauna, criticul literar, poate din simpla anxietate ori, mai degrabă, din dorinţa de a-şi afirma legitimitatea propriei profesii, a căutat cu scrupulozitate felurite motive pentru a justifica necesitatea şi importanţa actului critic care, în fapt, oricum nu avea prea multă nevoie să fie legitimat astfel, dat fiind că el este inerent actului creator.
Dezideratul criticii este [...]
Cireşoaia… O străduţă la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, regina nopţii, crinii şi chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârşit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean. Mirării mele de copil împiedicat, cu ochii tot pe sus, după cireşele promise de tăbliţa [...]
Era în preajma sărbătorilor de Paşti, când toată lumea se pregătea de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Trebuia să-i facem parastas de un an mătuşii mele Anica, sora mai mică a mamei, iar soţul ei, unchiul Zaharia m-a rugat pe mine să pregătesc cele trebuincioase.
- Fetiţo, (îi plăcea lui să-mi spună, deşi aveam nişte ani totuşi) [...]
Motto:,, Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”(Ioan 8,31)
TIMP, timpuri, s.n., timpi, s.m. I. S.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S.n. şi (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; [...]
- fragment de roman -
Ianuarie – la sfârşit
… Mănîncă-ţi prăjitura-, mă tot îndeamnă. Da, chiar, să nu uit să pun şi asta pe listă, vorba Victoriei, să nu mai uiţi să notezi tot, la timp, că uite ce pierzi -, şi asta-i vorbă mare, prăjitura, adică bucăţile rămase de peste seară. Cumva un surogat pentru a [...]
(fragmente de corespondenţă)
Dragii mei dragi,
Am lipsit de pe firmament din motive foarte practice şi nobile, aşa că acum revin cu noutăţi, veşti, poveşti…
Sper ca mesajul meu să vă găsească sănătoşi şi victorioşi pe toate planurile. Aştept şi eu cu nerăbdare veşti, poveşti de la voi, cititorii!
Nici nu ştiu cu ce să încep, aşa că mă [...]
Sãndica l-a rugat pe inginerul şef, sã o repeadă nea Cârâc cu molotovul colectivului, pentru a prinde primul autobuz ce venea de la Mangalia spre Constanţa. Nu avea curajul sã rişte plecarea cu cel de al doilea accelerat. Coborî în staţia liniei 2 spre Constanţa şi îşi luă la revedere de la şofer.
- Distracţie plãcutã [...]
Motto: Pavel, 1 Corintieni 10.23 – “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc”
După câteva expuneri, pe acest site, a unor subiecte mai puţin digerabile neuronilor neobişnuiţi cu cercetarea interdisciplinară din domeniul lumilor văzute şi nevăzute, prin această nouă temă de discuţii încerc să revin în [...]
Am coborât împreună cu Zev la Tarragona şi am intrat în primul bar pe care l-am găsit. Eu nu mai lucrasem pe un vas de pescuit. Cele patru săptămâni de muncă silnică mă epuizaseră şi mi-am zis că n-o să mai mă angajez vreodată pe un vas. Acum aveam bani şi nu-mi păsa de nimic. Eram [...]
I
De cele mai multe ori destinul joacă feste. Fiecare om speră că lui nu i se pot întâmpla lucruri distructive, fapte ce dor sau care lasă urme. Întotdeauna aceste sunt pentru alţii. Dar ea, viaţa aleargă ca nebuna în răsărit de soare sau prin nori, prin vânt sau ploaie. Trece pe lângă tine uneori nevăzută, [...]
(din volumul antologic Eugen Dorcescu Basme şi povestiri feerice, Editura Eubeea, Timişoara, 2003).
Într-o dimineaţă limpede şi însorită, după ce a avut grijă să sune, pentru a nu ştiu câta oară, deşteptarea, Aramis — cocoşelul năzdrăvan, care se preumblă, toată ziulica, plin de importanţă, prin curtea căsuţei fermecate —, într-o dimineaţă, deci, Aramis se urcă pe ulucă, [...]
Personal, nu avea nimic împotriva societăţii. Doar aşa, în general, global, cum spunea, simţea un fel de nelămurire, ca şi cum, redus la dimensiunile unei cutii de chibrituri, s-ar fi învârtit pe discul unui pick-up. În fiecare dimineaţă, cu excepţia duminicilor, pleca pe jos la serviciu, un chioşc amplasat la un km de zona unde [...]
Consuela şi-a pierdut fecioria într-o vineri după masă la ora şase precis.
Sau cel puţin aşa pretindea pendula cea bătrână moştenită de la bunicul Petrache. Pendula despre care vorbim avea pe puţin o sută de ani, abia încăpuse în apartament, atât era de înaltă, şi arăta timpul cu o precizie diabolică, în ciuda tuturor zdruncinăturilor, şocurilor şi loviturilor pe care [...]
“Deşi”, “totuşi”. Între aceste două cuvinte putem exprima toate propoziţiile despre contradicţiile şi adversităţile vieţii omului, ale omenirii şi chiar ale lumii…
Deşi….totuşi îţi dau…
Deşi….totuşi prietenia…
materialul are imagini
Deşi…eu totuşi îţi mulţumesc…
Deşi…eu totuşi mă simt vinovat…
Deşi, deşi, deşi…!
Nenumărate fraze despre om încep sau ar putea începe cu aceste cuvinte “Deşi omul…”
Spus altfel: Deşi eşti om…Deşi eşti muritor…Totuşi [...]
Într-un interviu acordat Cotidianului în 2007, la apariţia cărţii „neconvenţionale” – Noica şi Mişcarea Legionară(Editura Humanitas, Bucureşti, 2007), Sorin Lavric, vorbind despre relaţia din titlul cărţii sale, preciza că este „o intersecţie urmată de o despărţire definitivă”. Şi apoi: „Judecată după represaliile pe care le-a avut din cauza ei, intersecţia a fost negreşit nefericită pentru Noica. Dar judecată [...]
”Dar eu îți spun că toate războaiele sale ideologice, America le-a cîștigat. Pe platourile de filmare, e drept…”, Jerry-șoricelul atacă primul, așa cum e scris în scenariul aprobat cauțios de către Consiliul Directór al companiei de creativitate ”Walt Disney”.
”…și le-a pierdut subtil în studiourile lui Disney”, zice motanul Tom etalîndu-și, ca întotdeuna nu știu de ce, [...]
-Aşteptaţi puţin, domnilor! Se ridică de pe piatră, luă mantoul de pe ea,
se îmbrăcă cu gesturi moi, se aşeză la loc şi-şi aprinse o ţigară.
Am băgat mâna în buzunar; ţigările lipseau. Probabil, am fumat-o pe ultima
fără să-mi dau seama de asta. Privii în dreapta. Vecinul meu fuma o ţigară în
colţul gurii, privind fix la corpul [...]
Sfarsitul ars al zilei de la inceputul verii. In acea seara de mai, eu cu solitudinea mea si gandurile ce nu incetau sa-mi devoreze linistea (ganduri la indepartata mea Australie….. calda, frumoasa si virgina Australie!) ma aflam intr-un colt al lumii, care nu mai era deloc asa cum il lasasem eu in 1977, atunci cand, [...]
În timpul adolescenţei mele, îmi uram oraşul natal. Pe atunci, eram trist şi singur. Duminicile mi se păreau infernale; nu ştiam cum să-mi petrec timpul liber. Mă plimbam singur pe “corso” fără să am curajul de o intra în vorbă cu vreo fată şi nu aveam nici o prietenă. Eram elev al Liceului “Andrei Mureşanu”, [...]
Un interesant articol al Mariei Postu, citit zilele trecute mi-a readus în gând tema schimbărilor dinlăuntru şi a măştii ca subterfugiu, subiect despre care am mai scris şi cu alte ocazii. Ideea percepţiei confuze a realităţii sinelui, ascuns celorlalţi dar şi sieşi este o abordare care merită o discuţie mai amplă.
E foarte posibil ca, încă de [...]
Stătea ghemuit să surprindă îndeaproape detaliile, după care trupul lua o poziţie care îi permitea o privire de ansamblu asupra pânzei. Începuse să dea viaţă unei imagini răsărite într-o dimineaţă, în timp ce se uita pe geamul care dădea spre lacul care armoniza în mod fericit împrejurimile. Peste apă, asemeni plutirii elegante din zborul unui balerin, un pod [...]
Cu putin timp in urma, ziarul sucevean “Crai Nou” si-a sarbatorit aparitia numarului 5000. Doamna Doina Cernica, redactorul cultural, s-a adresat in prealabil mai multor fosti colaboratori, unii aflati peste hotare. M-am numarat printre acestia, cu bucurie sincera . Surpriza a fost sa reintilnesc in numarul festiv al publicatiei semnaturile unor fosti prieteni din tinerete, [...]
Din cind in cind, cam o data la doi ani, Shoshana Maze ma invita la expozitiile ei de sculptura, intotdeauna la Ierusalim… Dumneaei nu se considera o profesionista a artelor plastice, dar modestia nu o impiedica sa caute mereu modalitati de exprimare capabile sa emotioneze. De fiecare data, vernisajele expozitiilor sunt adapostite in locuri prestigioase [...]
Al lu’ Ceapraz
Drumul, un şarpe prăfuit întins printre coline, ar fi trebuit asfaltat de ani buni, cel puţin aşa se lăudase fiecare primar înainte de prelua frâiele micuţei comunităţi rurale din care ăi mai tineri evadaseră atraşi de mirajul citadin. Plecau fără să se uite înapoi. La ce bun?, strigase al lu’ Ceapraz, înainte de a urca în [...]
( Bătălia pentru dragoste )
Moto: Poate că au avut dreptate că au pus dragostea în cărţi;
se prea poate ca ea să nu poată exista în altă parte.
(William Faulkner)
CUPRINS
Cuvântul autorului ……………………………………………………………………. ………….. 3
Capitolul I. Cine este Doru Dragu? ……………………………………………………………. 5
Partea I. Poveşti de iubire ……………………………………………………….. . 6
Partea a II-a. Amintiri de amor……………………………………………………. [...]
Printre ambalajele foşnitoare de biscuiţi, cornuri cu ciocolată, şi pachetele goale de ţigări aruncate la întâmplare pe plajă, mişună cu sutele, ori cu miile. Păianjeni mici, negricioşi, îmi escaladează cu agilitate bocancii. Stau ghemuit, cu rucsacul în spate, sprijinindu-mă de stâlpul unei umbreluţe de paie. Alături, mesele şi băncile barului părăsit la sfârşitul verii, încep [...]
Edward stă tolănit într-un fotoliu confortabil de ratan la umbra cireşului din grădină, priveşte amuzat cu ochii întredeschişi furnicile care urcă în şir indian pe scoarţa brun cenuşie a copacului. „Ce mici şi harnice sunt, nişte caraghioase” se gândeşte el mirat de tenacitatea furnicilor care se încăpăţânau să care frimituri mai mari decât ele. Marinela, soţia lui, intră [...]
Adinab – blog de cărți. www.adinab.wordpress.com
Cum nu m-am mulțumit doar cu scurta autoprezentare a autoarei de pe blog, am încercat să aflu mai multe despre ea. A fost foarte comunicativă și promptă și astfel am aflat că are 28 de ani și se ocupă de SEO (Search Engine Optimisation) și PR în cadrul unei firme britanice de traduceri.
Pasiunea lecturii datează [...]
Vă rog să mă iertaţi, dar am avut un moment de sinceritate…
Puţine opţiuni înseamnă şi mai puţine bătăi de cap.
Eu ştiu ce pot şi până unde pot.
Abuzul de indiferenţă este foarte dăunător.
Declaraţie: M-am săturat de modestie.
Unul a fost ales pentru că i se cuvine… Altuia i se cuvine pentru că a [...]
Să ne imaginăm că (re)trăim în continentul lemurian şi că, potrivit unor cercetări din acest domeniu, omul ar putea să-şi schimbe aspectul omenesc(fizic), în funcţie de conţinutul psihic al propriei fiinţe. Desigur, am fi cutremuraţi de ceea ce am vedea, de fauna diversă, înspăimântătoare care ni s-ar înfăţişa, demnă de cea mai reputată grădină zoologică din [...]
O operă în care tema puterii este foarte bine reprezentată atât din punct de vedere ideatic, cât şi literar, este nuvela Corn de vânătoare. Dacă în romane Ivasiuc se arăta preocupat de problema libertăţii umane în vremuri de criză, defavorabile, scrierea Corn de vânătoare este o operă modernă, cu sensuri de parabolă, proiectând asupra trecutului o interpretare şi o decodificare modernă. [...]
de Han Fei- zi*
Han Fei- zi
* Se citeşte în română: Han Fei- ţî. Vom nota în paranteză citirea cuvintelor chinezeşti atunci când aceasta nu coincide cu cea din limba română. Transcrierea fonetică utilizată este transcrierea uzuală din R.P. Chineză.
Cuvânt înainte
Autorul parabolelor pe care vi le prezentăm, Han Fei- zi, a trăit în China, în secolul al [...]
