Proiectul expoziţional „Îmbrăţişează-mă-n culoare” cuprinde lucrări realizate în anii 2008 şi 2009. În septembrie 2009 am expus o primă parte a proiectului în expoziţia „Îmbrăţişează-mă-n culoare” de la Atelierul de Creaţie Sultana. Aceasta cuprindea lucrările realizate în anul 2008.
Cu această ocazie, art managerul Atelierului, Rodica Sultana, scria:“Pictoriţa Maia Martin ne aduce în lumină culorile [...]
Evenimentul este găzduit de GALERIILE DE ARTĂ din Alba Iulia,
joi 6 mai, ora 18,00
și are ca invitați pe :
Emilia Ivancu ( România)- redactor al revistei Faleze de piatră
și
Diarmuid Johnson ( Polonia)
născut în Cardiff , Ţara Galilor a urmat studiile în Galway, Irlanda. Din 1989 a fost profesor de studii celtice în Irlanda, Ţara Galilor, Bretania, Germania, iar [...]
vineri 7 mai , ora 17,15
la lansarea volumului de poezie cu CD în limbile engleză, galeză,irlandeză și română:
” THE BIRTH OF TRYSTAN -AND OTHER POEMS ” - ”Nașterea lui Tristan – și alte poeme”
autori Emilia Ivancu și Diarmuid Johnson
[...]
DUPĂ CE, la sfârşitul deceniului al şaptelea şi în bună măsură şi în cel de-al optulea, romanul „obsedantului deceniu” acaparase aproape exclusiv interesul criticii şi al publicului, proza românească începe să se orienteze către formule cu adevărat noi, aproape sincronice, valorificând experienţele europene şi universale în materie, de la Joyce la antiroman şi la noul [...]
PREFAŢĂ
Desigur că, nu voi purcede la o critică a romanului şi a elementelor care le degajă prin sensibilitatea lui, ci voi căuta să aprind în sufletul cititorilor şi a celor din preajma autorului, că el a înţeles să nareze, cu o mare sensibilitate, viaţa alegorică ce este trăită sub diferite ipostaze. A doua supoziţie este aceea [...]
Astăzi, la împlinirea a 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, vă prezint un interviu senzaţional cu însuşi poetul naţional. Să nu credeţi că vă subestimez utilizând un truc gazetăresc. Poetul era acolo, m-a ascultat dar nu mi-a răspuns. Curios. Să vă povestesc ce s-a întâmplat.
M-am furişat ca un şoarece în sala Bibliotecii [...]
DE ACELAŞI AUTOR:
Proză:
- Ningea în ochii ei albaştri, schiţe şi poestiri, ed. Eminescu, 1970;
- Despre vii numai bine, roman, ed. Eminescu, 1971;
- Blana de viezure, povestiri, Ed. Cartea românească, 1979;
- Rămăşagul, roman, Ed. Cartea românească, 1982;
- Curtea interioară, roman, Ed. Albatros, 1983;
- Capcana de piatră, roman, Ed. Cartea românească, 1987;
- Veneticii, roman, Ed.Vinea, 2002;
- Ruptura, [...]
Mă desprind din mijlocul ideilor şi din strânsoarea soarelui cu greu. Ajung în dreptul unui taxi, mă urc cu grijă pentru că rochia era scurtă şi strada foarte circulată şi când mergeam se tot ridica, trebuia să stau cu mânile pe ea.
- Bună ziua ! La rectorat vă rog.
- Da, doamnă!
Scot telefonul şi sun la birou.
- Alinuţa, te [...]
“Căci mersul vieţii e departe de a fi numai fapta noastră, ci este produsul a doi factori: a şirului întâmplărilor şi a şirului hotărârilor noastre, care se ţes unele în altele şi se modifică unele pe altele”. Arthur Schopenhauer
Privea cu coada ochiului către filosof… Mergeau tăcuţi unul lângă altul fiecare îmbrăcat în propria aură de gânduri. [...]
M-am întrebat în momentele, în care de regulă eram cuprins de stări contradictorii, extreme, extatice sau pline de tristeţe, dacă de fapt acea realitate pe care o trăiesc şi o simt prin toate antenele simţurilor, nu este de fapt decât un vis, un proiect oniric al universului, în care existenţa mea se reflecta cu fiecare [...]
Avem şansa să vorbim limba română, bogată în nuanţe, voluptoasă ca o hetairă misterioasă şi, mai ales, savuroasă. Despre toate aceste atribute ale limbii materne, voi scrie însă cu altă ocazie.
Azi, mi-ar plăcea să vă invit la o ceaşcă de vorbă, aşa ca între prieteni, iar ca prieteni putem vorbi despre orice. Ipoteticul orice poate [...]
Traducerea din limba spaniolă a prezentării video:
Muzeul Thyssen prezintă în Madrid un total de 95 de opere ale pictorului israelian Avigdor Arikha, această expoziție fiind prima retrospectivă dedicată artistului în Spania: grafica, pictura in ulei si acuarela sunt ale unui pictor contemporan al culturii, artist stabilit în Paris din 1954.
Arikha, apreciat de colecționari, critici și [...]
La Joconde : povestea ei
După patru sute de ani de discuții, s-a ajuns în sfârșit la o concluzie, Mona Lisa este imaginea soției unui bogat negustor de mătase din Italia. Numele ei real era Lisa Gherardini. Familia ei avea relații strânse de prietenie cu familia lui Leonardo da Vinci. Doamna Gherardini era mamă a cinci [...]
ISTORIA LITERATURII LA DOUĂ MÂINI
Este clar încă din titlul operei sale[1] că Nicolae Manolescu vrea să scrie o altfel de istorie, detaşându-se de toţi înaintaşii, convins că „O adevărată istorie literară est o istorie critică a literaturii(s.a.). Adică una scrisă la două mâini”(p. 13). Reperul fundamental este George Călinescu.
Desenul lui M.C. Escher este [...]
În miezul miezului, o lipsă de miez
Am acordat, după cum s-a putut observa, o atenţie deosebită frecvenţei şi modului cum aceasta „simte” o altă frecvenţă simpatică ce o determină să interfereze, cum fiecare dintre frecvenţele nou născute, şi devenite mai complexe, inundă un anume nivel de organizare al Materiei determinându-i modul de a exista prin [...]
Cartea a Doua
I. MUZEUL STUCCO – GALERIA DE TABLOURI CU STACOMANI
(succintă caracterizare a personajelor principale)
Capitolul Unu
Povestea vieŢii marelui RAKE
Rake este legenda vie a Operaţiunii Stucco, eroul de necontestat şi regele stacomanilor din toate timpurile. Eu nu l-am prins, am apărut printre ei mult mai târziu. Dar figura lui a reuşit să prindă contur în [...]
În zilele de 17 şi 18 aprilie a.c. a avut loc la Iaşi, la Bojdeuca lui Ion Creangă, ConcursulNaţional de Creaţie Literară „Ion Creangă”- Poveşti, Ediţia a XVII-a. Concursul a avut două secţiuni, una pentru adulţi şi una pentru copii. La cea pentru adulţi au participat în jur de 100 de concurenţi, iar la cea pentru copii [...]
de Han Fei- zi*
Han Fei- zi
* Se citeşte în română: Han Fei- ţî. Vom nota în paranteză citirea cuvintelor chinezeşti atunci când aceasta nu coincide cu cea din limba română. Transcrierea fonetică utilizată este transcrierea uzuală din R.P. Chineză.
Cuvânt înainte
Autorul parabolelor pe care vi le prezentăm, Han Fei- zi, a trăit în China, în secolul al [...]
Îşi imaginase că e altfel. Că nu doare atât de tare absenţa. Că amintirile nu se prefac în câţiva ani în piatră şi că trebuie să le fărâmi cu pumnii încleștați spre a-ţi acoperi rănile cu nisipul lor. Lumea devenise alta de când fusese abandonată la ieşire ca un cadavru după ce i-au fost extirpate [...]
„Cum a fost astăzi, iubitule?”
Vocea ei te apasă parcă, e stridentă deşi altădată îţi părea senzuala, misterioasa, zâmbetul care o însoţeşte e artificial, parcă citeşti în adâncul ochilor ei: „Ştiu, dar nu voi recunoaşte niciodată asta! Te iubesc prea mult ca să-ţi recunosc asta”! Te laşi sărutat cu buzele ei care-ţi par de cauciuc, te [...]
Fragment
Dincolo de nori este cerul; dincolo de ape este Pământul. Cine are dreptate?
artist Anişoara Iordache, Căutări
Înţeleptul străbătea lumea într-o clipă, cu ochii minţii. Stătea la masa lui de lucru, cu mâinile sprijinite pe o foaie albă de hârtie. Poate că şi-ar fi putut scrie gândurile ce îl frământau, dar prefera să rămână aşa, într-o blândă [...]
N-a trecut prea multă vreme de când artistul era stăpân peste un paradox fundamental: pe de o parte se străduia să aducă măreaţă slavă materiei, iar pe de alta îşi dorea s-o domine, să-i impună formele visului născut din puterea nefiinţei sale. O încleştare acerbă, divină se întâmpla atunci. Uneori dura o clipă, alte ori dura [...]
Un tânăr capabil, de viitor şi cu multe posibilităţi, a fost trimis să studieze, strategie de marketing şi dezvoltare la şcoli serioase din capitale străine. Pentru binele ţării şi al naţiei. Prea multe nu ştim despre şcolile lui, dar după un timp s-a întors însoţit de o geantă extrem de încăpătoare şi elegantă, precum şi de [...]
Înainte de ’89 nu am ieşit niciodată din ţară, aşa că eram destul de copt atunci când am făcut prima călătorie. Credeam că voi fi aşteptat de experienţe bulversante, de momente stânjenitoare datorate diferenţei culturilor, a valorilor. Ei, bine n-a fost aşa. Nu asta m-a răvăşit, nu asta avea să mă şocheze, ci profunda iubire [...]
O ploaie mocănească se stârnise, cu puţin înainte de albirea zorilor. Gheorghe se trezi în tranşeul rece şi îl privi pe Sandu lu’ Gogâţă, consăteanul şi camaradul lui de arme, care încă dormea chircit, cu capul pe o moviliţă de muşchi reavăn. „Ia uite la Sandu, ce bine doarme! Nici nu simte că plouă. Bag [...]
( În martie a.c. s-au împlinit 115 ani de la naşterea poetului Ion Barbu.)
„Există o treaptă de experienţă poetică, de la care versul se dovedeşte a fi rigoare şi fervoare, nu interjecţie dezvoltată ori celebrare mai mult sau mai puţin armonioasă”. Acesta este crezul poetic al celui care a fost şi este un poet destul de inaccesibil [...]
Avigdor Arikha s-a născut în România în anul 1929. Primele desene le face în fragedă copilărie. La numai 12 ani este deportat de naziști într-un lagăr german de concentrare,unde se află pî nă la eliberare în martie 1944, de acolo este trimes în Israel la kibuțul Maale Hamisha în vecinătatea Ierusalimului. Este grav rănit în [...]
Mi-a plâns la ureche un bătrân lăutar, sătul de nopţi prefăcute în zi, de muzică şi de toţi mesenii lumii în faţa cărora a stat cu vioara într-o mână şi cu dor de singurătate în cealaltă. L-am rugat să îmi cânte „Vânzătoare de plăceri” şi, după ce i-am oferit o sută de mii, mi-a declarat slăbindu-şi nodul [...]
48. Vârsta aceasta cenuşie, gen 40 de ani, te face scârţar – trecut-au anii, zicea unu’, prea te-ai debarasat rapid de amintiri dacă nu mai ştii cine-a zis-o, îţi vine să scrii şi tu cărţi povestindu-ţi visele, ca alt scriitor modern însă n-ai cum, ale tale sunt spălăcite ca tomberoanele greţoase din spatele restaurantelor, deschizi [...]
Portret de artist- Nick Sava
Plimbare pe Vltava(triptic) (2009), acrilic pe pinza, 70×200
Pictorul şi scriitorul Nick Sava (http://nicksava.net) nu are nevoie de prezentare, pentru că despre el cel mai sincer pot vorbi tablourile sale. „Trebuie să te scuzi când vorbeşti despre pictură”, spune Paul Valery. Fiecare artă îşi are propriul limbaj însă cea mai mută, pictura, [...]
Se ţinea strâns de marginea mesei de ruletă. S-ar fi bucurat să nu mai audă ţăcănitul zimţat al bilei sărind prin casetele sclipitoare, îl scotea din minţi. Îi sfâşia creierii. Abia vedea bila aia nenorocită! Şi măcar dacă i-ar păsa. Arunca jetoanele la întâmplare, pur şi simplu le împrăştia pe nişte numere ce apăreau dintr-o [...]
Preşedintele Suprem al Galaxiei salută cu un zâmbet larg popoarele planetelor şi intră în marea sală a Tronului Suprem. Rămase pe dinafară, popoarele galactice începură să vorbească tâmpenii despre misiunea noului preşedinte: democraţie, prosperitate, drepturile omului şi instaurarea păcii în întreaga galaxie, aşa cum le promisese în timpul campaniei electorale. Prin urmare, ce bine o [...]
Motto: ”O poezie este culminația unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral”.
(Eugen Ionescu)
În perioada 3 – 6 aprilie 2010, Kfar Maghar din Israel a fost capitala poeziei internaționale, capitala promovării toleranței și dialogului prin cultură. Aici, în Galileea de jos, în satul Maghar, s-a desfășurat Festivalul Internațional de Poezie ”Nissan”, [...]
Este sărbătoarea florii de cireş japonez, prilej de relaxare şi distracţie pe iarbă, pe sub cireşi. Cireşii îşi etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur- virginal, până la rozul diafan; de la floarea simplă, până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează de această dată măiestria creării frumosului de către [...]
În odaie, singur între patru pereţi, cel ce altădată se credea a fi zmeul zmeilor, îşi plângea blestemul faptelor sale. Dorul de a fi iubit şi sentimentul sublim de a fi părinte nu l-au părăsit niciodată, dar azi, târziu şi la apusul vieţii s-ar fi putut spune, devenise mai practic, în lupta crâncenă pentru trai.. [...]
În universul virtual, se regăseşte aserţiunea cum că încrederea poate fi, ca şi neîncrederea, suspendată. Apar lumile posibile, garantând abandonarea unui univers prezent şi adoptând, temporar, naraţiunile ficţionale. Referitor la lumile fantastice, Lubomir Dolezel va afirma că ele sunt ”lumi semiotice suspendate între existenţă şi non-existenţă”1.Însă aceste lumi, pentru a exista, trebuie să fie posibile, printr-un agent [...]
E grea munca de jurnalist. Mi-am dat seama imediat după ce mi-am făcut intrarea la un cotidian nu tocmai de prima mână – dar cu pretenţii. Până spre seară, m-am cam lămurit, cu tot spiritul meu de autoconservare, că nici nu am stofă de jurnalist. Dar să o iau de la început.
Deci, după zilele de [...]
Iulie 2007. Primesc un mesaj cu un link în care trebuia să dau un vot sculptorului Constantin Brâncuşi, în clasamentul pe care galeria londoneză Saatchi îl făcea pentru cei mai valoroşi artişti vizuali ai secolului xx. Deşi nu sunt adepta clasamentelor, Brâncuşi fiind sculptorul modern pe care eu îl consider cel mai mare la ora [...]
Doamne ce simplă e iubirea aceea în care apeşi pe clape cu un singur deget şi simţi muzicalitatea ca pe o întreagă simfonie a lumii! Sau, atunci când atingi obrazul cuiva drag, piramidele ţi se răstoarnă în poală schimbând sensul lor de simple trepte.
Dar Bucureştiul este un oraş obositor, înghesuit de expresii, impresii, atitudini. Nu [...]
Fragment de roman – II -
Ianuarie 2010
La Mulţi Ani 2010! Mulţumesc, asemenea. Dar a murit tata…
Viaţa mamei pâlpâie ca o lumânare pusă la căpătâiul memoriei lui.
Mă gândesc cum este să dispari azi… când poetul conservă cuvintele, gurmandul conservă conservele, savantul conservă E-urile, filosoful – Eul şi Ego-ul. Motivul pentru care toată lumea e [...]
(fragment)
Spovedania, părinte, e ca o carte fără coperţi…ori ca o femeie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, învelită doar în năvodul vreunui pescar, ca în basmele noastre din bătrâni… Ce aş putea să-ţi spun eu dumitale, când adevărul gol-goluţ îl cunoaşte doar bunul Dumnezeu şi numai el îmi poate cumpăni faptele, spre a-mi hotărî calea din urmă…?
Taina [...]
Motto: “Dacă poţi privi înapoi zâmbind,cu siguranţă paşii te vor purta înainte!”
Azi ,ar fi trebuit să îţi spun o poveste ,să mă aşez binişor în faţa sobei , să îţi cuprind umerii şi amândoi, respirând toate secundele din pendulă ,să evadăm din trupurile noastre atât de uzate şi de obosite.
Îmi promisesei chiar, că înainte [...]
”ACUM SAU NICIODATĂ”, îmi zic mie însumi ca unui dublet eteric, calmîndu-mă zadarnic: un ordinar personaj dostoievskyan ce revine periodic la locul crimei din tinerețea sa neliniștită.
Cu ochii larg deschiși, un pic ruginiți de atîta lumină depozitată în irișii expuși, urmăresc cum în venele elastice îmi crește constant nivelul admis de serotonină, fără a mai [...]
Critica română a avut nume mari, pe care le păstrează – Titu Maiorescu, E.Lovinescu, G. Călinescu, apoi o pleiadă de critici, unii proletcultişti, alţii „reformaţi”, astfel că am ajuns acum cu cei mai solizi, curtaţi, cunoscuţi critici – Nicolae Manolescu şi Alex Ştefănescu. Istoriile lor seamănă , aproape că se identifică, metodologic, prin lipsă de [...]
Cine parcurge „Caietele” lui Emil Cioran nu se poate să nu fie surprins de interesul constant al eseistului pentru evrei, pentru destinul lor, ca şi pentru spiritualitatea iudaică. Se delectează culegând şi notând „înţelepciuni” iudaice. Este tot una dintre bizareriile lui Cioran sau este realmente atras de conţinutul sapienţial al acestor surse? Explicaţia ar putea să constea mai [...]
Incredibil, au trecut aproape 35 de ani de la … dispariţia (relativă, conştiinţele nu dispar) Hannei Arendt, la 4 decembrie 1975. Se vorbeşte şi azi despre ea , de parcă ar mai trăi. Unii o critică , de pildă, ea spus că România este o ţară antisemită, dar a exagerat, pentru că antisemitismul nu este [...]
Motto: „Cât vă iubesc, nu-i grai să poată spune;
Decât lumina ochilor mai mult,
Decât văzduhul, decât libertatea…”
W. Shakespeare – Regele Lear
Prinţul fericirii
(pe o pancardă mare este scris acest titlu. Din culise, din partea dreaptă iese un Povestaş, priveşte pancarda după care începe să se lamenteze, iar din culise se aude o voce):
Povestaşul : [...]
Ştiu că nu e frumos să doreşti răul cuiva, dar eu unul abia aştept să moară Petruţa. Cum o fi măsurând Dumnezeu răul, mă întreb. Dacă răul cuiva înseamnă bine pentru alţii zece, poate n-o mai fi chiar atât de rău.
Nu, gata! Stop! Nu e bine aşa. M-a luat stiloul pe dinainte. Pentru ce să [...]
(din antologia de autor Eugen Dorcescu, Basme şi povestiri feerice, Editura Eubeea, Timişoara, 2005)
Într-o seară, când toţi se risipiseră care-ncotro şi-o lăsaseră singură în grădiniţa din faţa casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuţă nemaipomenit de ciudată.
De ce era ciudată broscuţa aceea? Ei [...]
Sâmbătă, Aprilie 17, 2010
“Dar legea ni-i deşartă şi străină…”
In memoriam Cezar Ivănescu
(6 august 1941 – 24 aprilie 2008)
Unul din cei mai mari poeţi pe care i-a avut România, a murit în condiţii neelucidate încă, în urma unui linşaj mediatic. Pe 29 ianuarie 2008, cei de la NewsIn au fost primii care au [...]
Era curbat, lung şi negru. Avea o coadă sură şi o arcuire de spaimă. Braţul de ţinte, pielea împletită şi fuiorul din câlţi cânepii plesneau aerul dintre şemineu şi grindă. Deşi pironit, părea gata de atac. Deşi inert, părea suveran pe spaţiu. Lăsa o umbră de teamă şi un miros înfricoşător. De cremă de ghete. [...]
Apropierea de un astfel de subiect comportă în general o doză semnificativă de prejudecăţi plasând o ruptură de netrecut între lumea contemporană cu mentalitatea aferentă şi lumea medievală şi renascentistă. În rândurile ce urmează încerc să fac o scurtă incursiune în lumea magiei şi vrăjitoriei medievale căutând să creionez caracteristicile acestor practici pentru a oferi [...]
Transpiraţia îmi spală trupul, aşa cum ploaia de primăvară inundă visul câmpiei. De mult nu am mai resimţit, într-o călătorie de iarnă, o stare atât de plăcută. Întins în patul superior al compartmentului vagonului de dormit, port izmene de bumbac şi maieu chinezesc cu mâencă lungă. Mi-e lene să-mi scot pijamaua din valiză şi s-o [...]
Timpul toarce nepăsător printre oameni, trece prin blocul calm în care mă odihnesc, uitându-se la cerul curat; e trecut de ora cinci.
Apartamentul singur mă analizează ca un bătrân ; spatele meu, născut de cinci ani, se înţelege paşnic cu fotoliul înalt care mă alintă în braţe. Respiraţia mea pândeşte televizorul, expus la patru metri de [...]
Opera lui Urmuz care abia numără câteva zeci de pagini, s-a dovedit a fi de o anumită importanţă mai ales pentru dezvoltarea unora dintre curentele literare de avangardă din România începutului de secol douăzeci cum ar fi: dadaismul, constructivismul sau suprarealismul.
Primită cu răceală la început, această opera a fost adoptată şi apoi exaltată în revistele [...]
Ecoul cărţii Martei Petreu, „Diavolul şi ucenicul său, Nae Ionescu şi Mihail Sebastian” nu s-a risipit. Mihail Sebastian- adept al fascismului ( desigur, de tip mussolinian , fără antisemitismul nazist)? O teză care cuprinde două direcţii demne de a fi discutate – este fascismul atractiv pentru un intelectual, ca soluţie la o soluţie de criză? [...]
Un accident stupid şi viaţa a împrumutat veşnicia unei clipe. Nimeni nu poate retrăi reînvierea unui moment astfel încât să-l domine. Regrete? Ritual de tăceri? Cuvinte? Nimic nu ajută. Intensitatea frângerii unei vieţi este atât de intensă, încât îţi fură restul zilelor şi nopţilor pe care le vei certa, iubi, blestema, încercând să înţelegi. Singurătatea [...]
Se spune că suferința apropie în egală măsură marile spirite si oamenii simpli. Nu sunt puține, de-a lungul
istoriei, cazurile în care, în momentele tragice, neînțelegerile au fost,
pentru o clipă, lăsate deoparte pentru a face loc sentimentului de apartenență,
de empatie dincolo de orice dezbinare de până atunci. Decembrie 1989 a fost unul dintre acele momente din
istoria românilor – [...]
Contele Richard Karatsonyi s-a nascut la Bratislava. Are 37 de ani şi face parte dintr-o veche familie de nobili maghiari din Transilvania.Bunicul contelui fusese detinătorul a zeci de mii de hectare de pădure şi de fâneţe, dar avusese şi sate cu multe suflete. Reşedinţa familiei Karatsonyi construită undeva la poalele muntelui, la o răscruce de drumuri importante, [...]
Undeva, pe o stradă, într-un oraş:
Domnule profesor, rămâne aşa cum am stabilit adineauri: luni, la nouă. Da’ poa’ să fie fără un sfert, s-avem răgaz de-o ţigară.
Aproape de nouă, dragă!
Trebuie să vă mărturisesc, domnule profesor, şi…vecin în acelaşi timp, dacă mi se permite ?
Nicio problemă, dragule!
Despre nevastă-mea spun, de când [...]
…Nu e un eseu pe marginea subiectului enunţat în titlu.
Deseori m-am întrebat de ce se apucă oamenii să scrie? Nu o să cad în capcana de a dezvolta un subiect despre care s-au scris tomuri întregi, semnate de condeie ilustre. În mod deliberat însă, punctez acea abordare care se înscrie în zona de conştientizare a [...]
- Cristi, suntem liberi bă, îi strigă Mircea Dobrovicescu de sub geam! Împuşcăturile se auzeau în depărtare de parcă n-ar fi avut de a face cu existenţa lor. Geamul se deschise brusc. Doamna Şişman îşi arătă capul obosit şi îmbătrânit.
- Hai, nu intri?, îl îndemnă ea cu glasul hârşâit de atâta fum de ţigară Mărăşeşti.
- [...]
Vacanţa se terminase. Se terminaseră şi cele opt clase de scoală. Îmi duceam zilele tot cu Todiraş, colegul meu de suferinţă din anii copilăriei.
Într-una din zile, pe când se apropia începutul unui nou an şcolar, am primit fiecare de la părinţi câte o sută de lei, pentru drum şi pentru a ne potoli foamea în [...]
Ov. S. Crohmălniceanu scria în urmă cu circa 20 de ani despre reeditarea prozelor lui H. Bonciu, „Bagaj” , scris în 1934, „Pensiunea doamnei Pipersberg” , din 1936, care nu au avut un ecou deosebit în anii 80. Puţin cunoscut, Bonciu a publicat la viaţa sa şi versuri, „Lada cu năluci” ( 1932), „Eu şi [...]
E noapte. Mărin, la lumina veiozei, frunzăreşte cartea pe toate părţile. Nu e nici un dubiu: cărţii îi lipsesc zece pagini.
- Mama voastră de nesimţiţi! mormăie. După ce că sunt preţurile care sunt…
- Cu cine vorbeşti? face nevastă-sa din pat. S-a făcut dimineaţă?… Vrei ceva?… E încuiată uşa de la intrare?… Lumina la baie ai [...]
Uneori nu mai contează începutul zilei, atunci când ea începe, indiferent cum, dacă are loc noaptea sau chiar dimineaţa când zorii se despletesc de ceaţă şi rouă: muncim noaptea, dormim ziua, muncim ziua şi prindem miezul nopţii, dormim şi ziua şi noaptea sau nu dormim mai deloc.
Începutul zilei poate fi pur şi simplu un început [...]
75 de ani de la moartea lui Panait Istrati
Panait Istrati spunea în anul 1934, în “Cum am devenit scriitor” :”Înfăţişez aici, celor care simt nevoia, nu atât o operă, ci un om. “Opera moare. Omul este etern. Operele sunt totdeauna convingătoare. Oamenii, doar arareori. Pentru a-şi îndeplini menirea, epoca noastră, – adică cei care nu [...]
Îi plăcea camera lui de lucru din imensa vilă în stil Tudor – moștenire de familie . Îi dădea un sentiment de siguranță, departe de lumea dezlănțuită de afară. Câțiva dintre servitorii săi – oameni îmbrăcați tot timpul în alb, pentru că albul reprezenta, în opinia lui, expresia curățeniei – o aranjaseră într-o singură zi. [...]
…într-o lume în care comunicarea, în pofida posibilităţilor ei de manifestare din ce în ce mai performante, nu numai că nu se realizează, dar se întâmplă să se destrame, să se rupă, aşa cum, de nenumărate ori, în timpul războaielor mai mult sau mai puţin îndepărtate, poduri gândite şi construite de minţi luminate au fost [...]
25 de ani de la plecarea în Univers
„Dacă arta mea nu a jucat nici un rol în viaţa părinţilor mei, în schimb viaţa lor, faptele lor au marcat profund arta mea”, scria Chagall în cartea de memorii „Viaţa mea” ( Ed. Hasefer).
În Revista Cultului Mozaic din 1985, când a murit marele pictor, a fost publicat [...]
Societatea ca întreg este o realitate cu mult prea complexă pentru a putea fi cuprinsă în cadrul unei teorii sociale independente de celelalte aspecte ale existenţei umane. Din pricina acestui fapt, cercetările efectuate, care şi-au impus sarcina de a o aborda ca obiect de studiu, întotdeauna s-au confruntat cu o decizie dificilă: pe de-o parte [...]
Hotelul în care urma să locuim era o clădire cu un singur etaj în jurul căruia se întindea un balcon cu stîlpi din lemn. La intrare era o terasă tot din lemn acoperită cu rogojini de care atîrnau lampioane colorate. Mai multe persoane stăteau la umbră sorbind leneși din băuturi răcoritoare.
Machungwa sare din mașină, cară [...]
Toamnă. Vânt rece, ploi lungi, duşmănoase.De câteva zile trăiesc într-o continuă stare de oboseală. Să fie vremea vinovată? Cuibărită în fiecare celulă a trupului meu, oboseala pare să mă fi învins. Câteva zile la munte, îmi spun, ar putea fi soluţia. Arunc, într-o geanta de voiaj, cîteva haine groase.Cu geanta pe umăr, ies. Minibuzul este [...]
Kitsch-ul fiind mereu la ordinea zilei, simţindu-i prezenţa insinuându-se în toate cele ale artei şi ale vieţii, am luat din nou la mână cele două cărţi pe această temă pe care le păstrez de vreo treizeci de ani : Abraham Moles – „Psihologia kitsch-ului” (Editura „Meridiane, 1980) şi Gavril Mate – „Universul kitsch-ului – o [...]
Scrisul de la intrare de pe geamul mare de sticlă începea să se decoloreze şi proprietarul îi ceruse cu trei zile ìn urmă să ia o pensulǎ şi o cutie de vopsea neagrǎ ca sǎ întǎreascǎ literele şterse. Pe urmǎ anunţul cu apartamente de închiriat, scris la ordinator, era, îi mai spusese proprietarul, prea mic, nu se vedea bine de departe. Trebuia [...]
Atunci când literatura se întâlneşte cu religia – http://home.lacasuriliterare.ro/
Cunosc site-ul Mirelei Şova din vara anului 2009. M-a atras atunci anunţul referitor la concursul Doruri la răsărit care a beneficiat de o participare destul de consistentă şi numeroasă, având în vedere miza pur spirituală. În urma concursului, am rămas vizitator fidel al site-ului care din 2010 [...]
“Pentru mine, succesul înseamnă să trăieşti decent din scris”
Fragment din interviul acordat de Tudor Octavian
Montesquieu spunea cândva, că pentru a scrie bine “trebuie să te salţi peste ideile mijlocitoare: îndeajuns pentru a nu fi plictisit; nu prea mult, de teamă să nu rămâi neînţeles”.”E plăcut să scrii fiindcă asta contopeşte cele două bucurii: a [...]
( Amintiri din Teatrul “Maria Filotti” -Braila )
- Cum s-a desfăşut de-a lungul vieţii dumneavoastră, pasiunea pentru teatru şi care este genul teatral preferat ?
M-am născut în ziua de 4 decembrie1922 în oraşul Brăila, dintr-o familie modestă. Mama era casnică, nu ştia carte, iar tatăl, de profesie zidar, nici el nu făcuse decât clasa I [...]
Nick Sava, autorul cărţii “În care Păcală…” se înscrie în linia povestitorilor veritabili ai literaturii române adoptând un nou mod de abordare a isprăvilor lui Păcală-atât din punctul de vedere al structurării materialului cât şi în conturarea caracterului eroului principal, arhicunoscut în folclorul românesc.
Undeva, pe un site, o cititoare îl acuza de lipsă de originalitate [...]
Ne putem juca în fel şi chip cu acest termen, atîta timp cît suntem legaţi de jocul de pocker pe litere.
Invers- u- n/are
In vers un are
In ver suna
Sau dimpotrivă, să ne ferim de el ca de un lucru urît ducîndu-ne cu imaginaţia pînă la lupte scandaloase.
Întotdeauna mă fascinează ce e dincolo de fenomen/ stare/ obiect, [...]
Nu credeam în tinereţe să ajung să scriu un asemenea articol. Întâi că eram încredinţat că nu voi trăi mai mult de treizeci de ani. Era o prejudecată, timpul mi-a dat dublu şi ceva peste. Recunosc că în afară de părinţii mei, care pe vremea adolescenţei mele avea între 40-50 de ani, bunicii mele ( [...]
Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar nu… mă pierd în tine, dar nu spun, de ce aş spune… te îmbrăţişez cu nisipurile mişcătoare, cu vâile ascunse în adâncimi şi dealurile neexplorate, pâlpâind te cuprind cu ardoarea degetelor înfometate după grâu, după floare… gândurile tale deschid porţi spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce şovăim, de ce [...]
„Cum au trecut anii! Doamne, câte riduri! Când au apărut?”, se întreba femeia în timp ce mâinile parcurgeau ca o mângâiere dureroasă conturul feţei. Ca şi cum ar fi tras o perdea între ea şi lume, într-un gest prin care ar fi vrut să alunge imagini răscolitoare, închise ochii.
Tristeţea i-a reamintit un şir lung de [...]
FANTEZIE DRAMATICĂ
Moto:
Trebuie să priveşti viaţa în termenii pe care ea ţi-i oferă.
Argument
Viaţa este o sumă de trăiri exteriorizate.
Iar dacă ceea ce căutăm nu ne este întotdeauna la vedere,
cauza nu trebuie abandonată,
căci există
întotdeauna un altceva,
altundeva,
care ne poate salva de singurătate.
Avant-Propos
Protagonista piesei este o femeie de 30 de ani. La început este [...]
Uitându-se în oglindă, abia se identifica. Vedea o faţă, putea fi asta sau oricare alta, dar cea pe care o privea acum, fără de ochi, era străină, atât de rece şi străină, încât nu se recunoştea.
Şi se îngrozi.
Şi dacă buzele crăpate nu i se mai aliniau? Poate nici dinţii nu i se mai descleştau şi [...]
Prafrazând titlul unui mai vechi articol al lui Andrei Pleşu – „Geopolitică şi şpriţ”, în care, pornind de la ideea de şpriţ, vorbea despre situaţia geopolitică a României, crăcănată între
două spaţii culturale diferite: Europa Centrală şi Balcanii; vreau să arunc o
scurtă privire în desişul „tradiţiilor populare” şi traiul lor boem în
contemporaneitate. Metafora şpriţului îmi pare [...]
Miturile îi au ca protagonişti nu numai pe zei, dar şi pe oameni, printre care, de o importanţă aparte, sînt miturile eroice. Folclorul românesc cunoaşte un personaj eroic. Este vorba despre Făt-Frumos. Personajele de tip Făt-Frumos, cum ar fi şi Greuceanul sau Harap Alb, constituie tema principală a unui număr mare de basme populare. Vom comenta [...]
Jan Twardowski s-a născut la 1 iunie 1915 în Varşovia, Polonia. A urmat liceul Tadeusz Czacki. Între 1933-1935 a fost redactor-şef al revistei liceului, unde de altfel a şi debutat ca poet şi prozator. În 1936, susţine examenul de Bacalaureat, ca mai apoi, în 1937 să publice primul volum de poezii, Întoarcerea lui Andersen. În acelaşi [...]
„Îţi sărut mâna, străbun iubit, îţi sărut umărul drept şi umărul stâng.Spovedania mea s-a terminat; acum poţi să mă judeci.” Aşa îşi încheia “soldatul” Kazantzakis „raportul” către “generalul” El Greco. Şi mai departe îi spunea „Tu m-ai învăţat că flacăra noastră lăuntrică, potrivnică prin natura ei legii trupului, se înalţă fără încetare de-a lungul anilor.” [...]
