Am cumpărat o carte fără coperte. Era lepădată – acesta este termenul cel mai potrivit – pe ultimul raft, acela de sus, inaccesibilul, în spatele unor volume care tratau subiecte diverse, precum încălzirea globală, ciocnirea civilizaţiilor, efectul maionezei tăiate asupra stării de bine a gospodinei sau monstrul din Loch Ness. Ştiţi care, acela care străluceşte prin absenţă, spre încântarea [...]
Apariţie editorială: Snowdon King – Uezen şi alte povestiri, Fides, 2010
Ionuţ Caragea (sub pseudonimul Snowdon King) şi Editura Fides anunţă apariţia volumului de ficţiune intitulat „Uezen şi alte povestiri”. Cartea conţine nuvela „Uezen” şi 15 povestiri, dintre care 5 sunt premiate la ediţiile din 2007, 2008 şi 2009 ale concursului naţional de [...]
De obicei, când spui Lucian Blaga te gândești în primul rând la poeziile sale. Românii nu uită să amintească și vorbele devenite un adevărat dicton al românismului tradițional: veșnicia s-a născut la sat. Dar Lucian Blaga reprezintă mult mai mult decât atât și viața lui s-a construit din atât de multe fragmente fundamentale încât ar [...]
PRIMIND MARELE PREMIU LA SECŢIUNEA REPORTAJ LITERAR
În acest ritm trepidant, alert în care trăim zi de zi, ne facem timp să-i dăm sufletului şi hrană spirituală. Se pare că Dumnezeu în marea Sa milă a creat locuri predestinate a deveni popasuri în călătoria noastră pe Pământ. …
Unul dintre acestea este localitatea Udeşti, din Bucovina, care [...]
c
artist David Croitor, Toamnă extremă la Dorna
Capitolul Cinci
Marius Borşanu (zis Gheorghe)
Fiu de medic, de loc din Borşa, Marius are un frate mai mare student la Bucureşti, la Cibernetică. I-a cumpărat o garsonieră în Drumul Taberei, să nu stea în chirie şi nici să se înghesuie în cămin. Marius ţine foarte mult la frate-său, îşi dă [...]
artist Maia Martin, Dansând cu cerul
Filozoful Han Feizi
V . Instrumentistul ce completa orchestra
Regele Qi Xuan ( Ci Süan) din Epoca Statelor Combatante îndrăgea nespus cum sună instrumentul yu şi tare îi plăceau concertele fastuoase. Regelui îi mai plăcea să asculte doar orchestre de yu
alcătuite din nu mai puţin de 300 de persoane.
Pe vremea aceea trăia [...]
IONA ÎN ISLANDA
Rezervată din fire, balena evită vânătorii şi filosofii
[...] căci cu toţii, noi suntem ucigaşi, pe pământ şi pe mare, inclusiv Bonaparte şi rechinii.
H. Melville
II
Abatorul este sub cerul liber: cinci balene pârlite pe malul stâncos, cinci balene albastre mari în care oamenii în cămaşă sau cu bustul gol, lac de transpiraţie, se bălăceau [...]
O INFUZIE DE VERLAINE
VIII
Orice ar face, Verlaine poartă în el ţinutul Ardennes sub formă de infuzie. Ea curge în venele sale ca zerul, nu albicios, nici albastru, cum voia mama lui, ci verde şi închis ca şistul în ploaie.
Din cauza ei, va prefera întotdeauna Nordul Sudului, iar peregrinările-i nu-l vor purta dincolo de Loire.
Din cauza ei, marile [...]
artist Nynna Vizireanu, Furie şi disperare
Eu de aici, nu sunt cel de colo
Să ne întoarcem la afirmaţia că: reorganizarea fiecărei Forme Materiale are repercursiuni directe asupra Realităţii.
Mecanismul prin care Materia îşi expansionează continuu Sinele şi transformă Realitatea în Realitate, este fertilitatea. Fertilitatea este categoria care întreţine promisiunea plăcerii, aceasta fiind marea capcană a Materiei prin [...]
Margareta Sterian – cea mai de seamă pictoriţă română din secolul XX ( 1897-1992)
Născută la Buzău, la 16 martie 1897, Margareta Sterian a învăţat la Şcoala Evanghelică din Bucureşti, avându-l printre profesori pe Ioan Slavici. Între anii 1926-28 se află la Paris, unde studiază arta şi istoria artelor plastice la Academia Ranson. Are prima expoziţie [...]
Din lipsă de ocupaţie şi poate cumva plictisită de prea multe lucruri serioase din jurul meu, încerc azi un joc; îmi imaginez lucru de neimaginat, cum că aş fi picată întâmplător dintr-o altă lume, în acest spaţiu iubit de zei, dar în aceeaşi măsură urât de propriii locuitori – România. Ce poţi face când ajungi într-un [...]
La urma urmei, totul se reduce la problema binelui. Fiecare dintre noi ne ţintuim viaţa într-un anume spaţiu al binelui, pe care încercăm mereu să-l sprijinim cu faptele noastre. Tot ce facem are ca ţintă finală acest bine. De cele mai multe ori nu-l putem defini clar, nu ştim cu exactitate cum ar trebui să fie, ce-ar [...]
Începuturile artei plastice româneşti, laice datează din secolul XIX, până atunci, singura formă de manifestare în acest domeniu era arta decorativă şi murală, religioasă. Printre înaintemergători se numără şi Barbu Iscovescu, născut la 24 noiembrie 1816, la Bucureşti, în apropierea actualei Căi a Moşilor( se numea altfel, dar traversa Capitala, fiind pietruită). Numele său era [...]
Autorul celebrului tablou „România revoluţionară” este Constantin Daniel ( la naştere, David) Rosenthal, iar modelul ales era Maria Rosetti, soţia revoluţionarului C.A.Rosetti, care l-a apreciat la superlativ ă pe prietenul său pictor, afirmând că a murit ca un erou al României, ucis de poliţia habsburgică. Poetul Nichita Stănescu se referea la C.D.Rosenthal, un exemplu de [...]
Înainte de a-l prezenta pe unul dintre înţelepţii timpurilor noastre, voi face o referire la un mic eseu, „ Cele trei limbaje ale omului”, publicat în 2008 , în revista „Idei în dialog”, revistă căreia îi simţim lipsa. Cele trei limbaje sunt, după Steiner – muzica, matematica şi poezia. Muzicianul – „ de ce aş [...]
Un bob zăbavă… Zâmbetul are gust de pâine dospită şi e tivit cu vorbe ştiute de la o bunică, rostite adesea în gând: Se luminează, mamă, cărarea ta…
Pleci de lângă fereastră şi paşii tăi desenează pe covor chipul tatonării. Iei pachetul de cărţi şi tragi la nimereală una. Printre degetele, uşor depărtate, îţi aruncă ocheade Samuel, îngerul iubirii [...]
Dansau strigoii nebuneşte, îmbrăcaţi în negru cu rânjete pe buze, cu « te răpesc imediat » pe braţe. Asemeni corbilor care se adună să se înfrupte din trupurile fără viaţă. Aşa aşteptau strigoii nopţii moartea omului, dansând în extaz ori de câte ori murea cineva. Prima dată s-a dus soţia coşciugarului, răpusă de o boală grea a [...]
după o idee de Frédéric Herzog
În alba lumină
dimineaţa a coborît
sărutîndu-ne gleznele
şi inima şi părul.
Privirea caută plutind
pe întinderea cîmpului.
Fire de iarbă, iubindu-se
precum stelele-n zori,
au zămislit speranţa.
Pînza coviltirului era bine prinsă de cei patru drugi înfipţi în pămînt, aşa încît vîntul adiind, umfla abia simţit ţesătura şi visele din care aceasta era construită, braţele puternice ale bărbaţilor [...]
M-am trezit înconjurat de o căldură sufocantă. Florile din livadă îşi scuturaseră ultimele petale. Fructe minuscule mijeau pe sub frunze, răspunzând chemării cireşelor de mai, ce aşteptau sărutul soarelui să-şi îmbujoreze pieliţa sub care se strângeau sevele şi aromele timpurii. E mai, mi-am zis, deschizând larg fereastra. O boare fierbinte năvăli prin geamul camerei. De [...]
Cartea tinerilor scriitori – http://carteatineri.ning.com/
Cartea tinerilor scriitori este unul dintre puținele cenacluri online și primul de acest fel care lansează un volum reunind creațiile membrilor săi. Cenaclu a fost creat de scriitoarea Cristina Ștefan (cunoscută și sub pseudonimul Ada Chifor), pe o platformă Ning, iar principalul obiectiv este postat pe prima pagina: „Suntem un cenaclu [...]
În structura alambicată a imaginarului lor inconștient maternal și în spațiul grav al celulelor lor feminine, invadat inevitabil de estrogen – tu ești ”Mister Marte”.
”Marte”, și mai pe scurt. Crudul și ferocele ”Marte”: planeta roșie a războaielor și revoluțiilor, dar tocmai pentru aceea – nu mai puțin implacabil – simbolul Dragostei împlinite. Fără să fii [...]
Moşneagul, ca de altfel majoritatea personajelor din piesele lui Lucian Blaga, nu are nume. Este doar o identitate esenţializată până la absolut, iar Tulburarea apelor este o dramă a esenţelor. El apare în scenă în Tabloul al doilea, după ieşirea Nonei. Dacă Nona este imaginea compactă a erosului şi a dionisiacului, Moşneagul este imaginea opusă. [...]
Lucian Blaga face parte dintr-o pleiadă de aur a literaturii române de după Eminescu, pleiadă în care au strălucit şi strălucesc numele lui
Arghezi, Sadoveanu, Bacovia, Ion Barbu, G.Călinescu, Liviu Rebreanu, pentru a aminti doar o parte dintre aceşti creatori.
În „Hronicul vârstelor” el a scris despre propria copilărie şi devenire scriitoricească, amintind despre primii ani, când [...]
Hariclea Darclée este o personalitate culturală marcantă a Brăilei care s-a născut la 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. La botez, a primit numele de Hariclea, derivat din numele patronimic al tatălui, moşierul Ion Haricli, care-şi dorise un fiu. Mama Haricleei Darclee, Maria Haricli – născută Aslan era nepoata directă a domniţei [...]
Tot mai mulţi prieteni sau cunoştinţe mi se plâng de degradarea grozavă a condiţiei lor profesionale. O deznădejde adâncă se desprinde din cuvintele lor. Oameni pasionaţi, care-şi fac meseria cu dragoste, sunt excedaţi de climatul ce se distruge, se ruinează, aruncându-i tot mai adânc într-o lume a minciunii. De la un capăt [...]
Puţine, dacă nu nimic, ştim despre Xenofon din Efes, autorul scrierii “Efesiaca” sau “Aventurile Anhiei şi ale lui Habrocomes”. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Willamowitz, chiar numele de Xenofon nu ar fi decât un împrumut omagial făcut celui care cu veacuri în urmă, scrisese nu numai “Anabaza” sau socraticele “Memorabilii”, ci şi Cyropedia, [...]
Pentru Lucian Blaga creaţiile majore ale unui popor îşi capătă durata (forma, conţinutul, valoarea) de la matricea stilistică specifică. În perioadele de restrişte, când libertatea de manifestare a unei naţii este îngrădită, ea supravieţuieşte datorită aceleaşi matrice stilistice care-i modelează acum speranţele şi visele. Destinul unui popor se compune aşadar din prezenţe şi goluri istorice.
Epocile [...]
Omul e un lucru. Omul cugetă, simte, afirmă, înţelege. Esenţa , frumuseţea lucrului e conferită de faptul cugetării. Cum denumim lucrul care se află în afara cugetării? Mulţi ar spune, un nimic. Răspunsul corect e doar lucru. Când acest doar lucru se apleacă spre cugetare devine lucrul obiect. Cartea Genezei ne spune că Dumnezeu l-a [...]
Mitică s-a oprit în locul unde câmpul se lovea de marginea pădurii. Îi părea mai cunoscut ca altădată locul acesta și parcă se vedea pe el însuși de undeva de deasupra. Își aduse aminte de ziua în care adormise pe câmp și avusese visul acela cumplit. Realiză că se află în același loc și, pentru [...]
Omul aleargă printre barăci, caută ieşirea. Din megafon se aude o voce seacă, destul de puternică – „Nu eşti interesant, aleargă”. Omul nu a mâncat de o săptămână, se află în lagăr de circa un an, dar foamea de acum este mai rea decât înainte. „Nu eşti interesant”, se aude, este vocea medicului- şef al [...]
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vreun falnic juvaier?
(Eminescu, Scrisoarea III)
Visul noilor pedagogii este de a transforma şcoala într-un instrument de distrugere a societăţii, prin minciună şi ignoranţă.”(Jean-Francois Revel, Cunoaşterea inutilă)
M-am convins de adevărul acestui citat în momentul în care am pus cuiva o întrebare: [...]
‚‚Mihai Eminescu la Monastirea Neamţ ’’. (Notă în ’’Monografia comunei Vânători Neamţ – 1909’’ autor Constantin Gheorghiu)
’’Prin anul 1883, bietul Eminescu fusese lovit de o crudă boală ce nu l-a lăsat în odihnă până la sfârşitul vieţii. De la 1883, Eminescu trăia numai prin case de sănătate. A stat destulă vreme şi la Monastirea Neamţ, [...]
UN LOC ÎN LUMEA NIMĂNUI
Mi-au trebui douazeci de ani de căutări ca să te găsesc. Confundam mereu flacăra şemineului electric cu aceea a unui şemineu adevărat, cascadele dintr-un parc de distracţii cu o niagară reală, răgetul stins al leilor dresaţi cu chemarea junglei, iubirea bărbatului de lângă mine, cu Iubirea. Într-o zi sau poate într-un [...]
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT
SCENA I
Personaje: Directorul
Autorul
Tîmplarul
Directorul teatrului şi Autorul intră pe scena teatrului unde Tîmplarul meştereşte ceva cu un ciocan mare în mîna dreaptă şi nişte cuie mari în mîna stîngă. Din cînd în cînd îşi striveşte cîte-un deget şi scoate tot felul de strigăte de durere. Directorul şi Autorul se întrerup, îl privesc apoi continuă [...]
Când uşa avionului se deschide, aerul fierbinte şi umed mă face să cred că am fost băgat la cuptor. Eram cumva pe aproape! Mai precis în inima AFRICII negre, solicitat de guvernul democratic al unei foste colonii, ca expert financiar pentru ţările ce doresc dezvoltare economică pe baze stabile, cu principii moderne de comerţ şi [...]
Polina Gheorghe este redactor muzical la Radio Antena Satelor şi reprezintă prin cântecul său zonă folclorică din sudul judeţului Argeş şi nordul Teleormanului ,pe aria moromeţilor lui Marin Preda, o zonă puţin studiată de folclorişti. Este născută în comuna Râca , ,,satul meu dintre dintre păduri”, cum o numeşte ea în cântec, o localitate veche ce dainuie din secolul al-XVI-lea, [...]
Podul peste apa Iacovei îl traversa în lada unui camion îmbâcsit de colb şi benzină. Se aşezase într-o rână pe nişte resturi uscate de plante furajere şi privea cerul în toate părţile fără să-şi fixeze atenţia pe vreun reper luminos, clipitor. Privirea îi era împrăştiată şi obosită să poată răscoli amintirile pentru a descoperi vreo [...]
Multă vreme, am fost obsedată de replica lui Mihail Sebastian din
cunoscuta piesa Steaua fara nume că dacă voi aștepta
trenul vieții mele intr-o gară mica el nu va opri niciodată….Când lucrurile
importante trec pe langa tine și nu le poti opri, nu le poti ajunge, lasă-le să
treacă si urează-le “Drum bun! ‘Cu siguranță, nu există trenuri-unicat ci doar
viață-unicat pe [...]
Evaluând dintr-o perspectivă antropologică progresul treptat al civilizaţiei, se remarcă faptul că, până în perioada de început a erei industriale, omul încă mai concepea desăvârşirea şi, dimpreună cu aceasta, fericirea personală ca fiind posibilă în virtutea unei discipline, a unui exerciţiu spiritual care, indiferent de condiţiile existenţei sale fizice – mai mult sau mai puţin [...]
Când Ceauşescu a fost împuşcat, de Crăciun, la 25 decembrie 1989, fără să stau mult pe gânduri, m-am bucurat. Am uitat că Decalogul spune –să nu ucizi. Dar de două mii de ani ne tot ucidem şi cerem iertare. Astăzi fantoma lui Ceauşescu ne bântuie. Nu că ar fi nevoie de el.- megaloman, agramat, înnebunit [...]
Poate sunt un înşelător, un bătrân trubadur
care sminteşte ochii şi inimile
celor aşezaţi în fotolii—
Poate sunt coloana de marmură
Sub care vă adăpostiţi gloria
Poate am în oasele nevăzute o stea,
multe stele-galaxia poeziei
şi între malurile voastre fără izvoare,
mereu ţâşnesc, mereu sunt sperietoare.
(Poate)
artist Maia Martin, Îngerii flori
În ianuarie 1988, criticul ieşean Zaharia Sângeorzan începe o corespondenţă cu Nicolae Steindhart, [...]
Un sentiment copleşitor îţi lasă, la finalul lecturii, ultima carte a lui Adrian Marino, Viaţa unui om singur, publicată postum, prin amabilitatea doamnei Lidia Bote-Marino, la Editura Polirom, Iaşi, 2010.
Personalitate de anvergură, Adrian Marino(1921-2005) a marcat cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea atât prin demnitatea statutului de intelectual cât şi prin lucrările care i-au [...]
Faţa părinţilor, de durere, se lungeşte până jos şi mai departe, până la apa neagră şi murdară. Privirile din ochi sunt tulburi, lumina e năpădită de o penumbră îndoliată. Umbra, fără să dea nimic în schimb, va înghiţi anii adolescentului, care a încercat să fie dumnezeul său propriu şi a spus: iau prafuri şi a [...]
– Elena, du-te la patron, repede!
– De ce? E nervos? Am făcut ceva?
– Nu ştiu dragă, a spus să te duci acum la el, hai, fugi, fugi!
– Bine, domnule Munteanu, mă duc, oare ce-o fi vrând?
– Du-tei şi vezi.
Biroul patronului se afla în clădirea unde înainte fusese dispensarul şi, de câte ori intram, aveam impresia [...]
Într-una dintre serile acelea stupide, ca toate serile de început de iunie, când străzile se umplu de oameni fericiţi peste măsură şi fără nici un motiv, mi-am aprins un Camel Light şi am ieşit în grădină să mă plimb printre copaci, şi să mă gândesc în linişte la Alexandra. Să nu credeţi că am o [...]
55. Nici nu faci bine 40 de ani că lambriurile de pe hol o iau razna – sesizezi că a dat strechea-n populaţia pământului, om cu om nu se mai înţelege, în arenă intră paradele de modă, luptele de stradă, filmele SF, criminaliştii şi justiţia, nimic despre iarnă, botez, foamete, îngeri, savanţi, totul făcut în [...]
Privind în urma umbrei anilor mei, zâmbesc duios la gândul că eşecul vieţii mele: ratarea examenului de admitere la cibernetică, în perioada trecută de jumătatea decadei anilor ‘70-’80, la o concurenţă de 33 pe loc, a însemnat pentru mine cea mai mare bucurie a vieţii mele, şansa de a cunoaşte un ţinut de vis, atât [...]
Plouase fără întrerupere două trei zile (când mai slab, când torenţial) şi Someşul crescuse ameninţător. Singura şansă de pescuit rămânea balta. Cu toate că aversele îşi făcuseră de cap toată noaptea peste Dejul natal, neavând somn, m-am hotărât să plec la pescuit. Mi-am încropit câteva sandviciuri cu margarină şi salam Victoria, am umplut un termos [...]
Nu ţi-am scris de mult, Ludmila, şi nu te-am cautat niciodată deşi aş fi putut să o fac.Şi poate chiar aş fi avut şansa să te găsesc şi să te întreb, direct, faţă în faţă:Ce mai faci, Ludmila?Mai ştii cine sunt eu? Aş fi putut posta un anunţ care să circule din ziar în ziar, de [...]
Un bătrân hidalgo suferind se întorcea acasă după lungi peregrinări. Ce-l mai aştepta în timpul rămas? Un calculator, un cal inventat, o Dulcinee în minte şi multe versuri scrise pe marginea scutului acoperit cu piele de capră. Vom fi noi împreună? Se întreba hidalgo în arşiţa amiezii. O cărare dreaptă urca dealul, singură. Din albul [...]
Deşi mulţi au auzit de Ilarie Voronca, puţini ar putea spune că l-au citit. Majoritatea poeţilor de azi se citesc, din păcate, numai între ei, este bine că se citesc, dar rău este că orizontul se închide pe un site sau două. Poetul, teoreticianul avangardei române, care a lăsat în urmă zece volume de versuri, [...]
Viola era o căţea cu părul galben, de un soi nobil. Se uita cu o privire inteligentă în lume. Toată ziua stătea pe stradă şi recepţiona totul cu nasul, cu ochii şi urechile. Orice se întâmpla în preajmă, o interesa. Parcă înţelegea evenimentele în desfăşurare. Pe oamenii îi recunoştea de la distanţă şi aştepta să [...]
Lui Gavrilă Potcovitu nu-i venea să-şi creadă ochilor când a murit. Multă vreme a stat să se întrebe cum de şi-a dat seama? Pentru că pur şi simplu într-o dimineaţă s-a trezit mort, aşa, fără nici un motiv. Lungit pe pat cu faţa în sus, a deschis omul ochii, a văzut că lumina intra pe [...]
M-am trezit într-o zi, spre finalul adolescenţei, în burta unui rechin, un rechin uriaş, poate cel mai mare din lume. Nu mi-am dat seama la început, dar încetul cu încetul, lucrurile mi-au devenit mai clare. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc înainte de a fi înghiţit, este că pluteam vesel într-o apă albastră şi sub [...]
Era o zi de vară răcoroasă în Townville. Locuiam cu fratele meu Kennan şi sora mea Melisa într-o casă lângă pădure. Fiecare aveam o poreclă, după care ne recunoşteam: Mel, Ken, iar eu eram Amy. Doar vecinii îmi mai spuneau Amelia. Din câte îmi amintesc eram reporter la un ziar local. Sora mea era cântăreaţă [...]
Bunicul ştie o sumedenie de poveşti, care sunt, toate, adevărate. Le-ai putea numi, mai degrabă, întâmplări sau păţanii. Pe unele le-a trăit el însuşi, altele i-au fost istorisite. Iar el, la rândul său, le spune băiatului. Când? Oricând, dar mai ales seara, înainte de culcare, la lumina blândă a veiozei şi în liniştea răcoroasă ce [...]
Pe George îl întâlnisem prima oară când era de-o şcioapă. Abia împlinise şase ani. Mic, rotofei, se căţăra prinzându-se cu mâinile de rădăcinile arbuştilor crescuţi de-a curmezişul, se opintea împingând cu picioarele lui scurte, mai, mai să cadă şi, părea o minune să-l vezi ajungând pe stânci, rotindu-şi privirea ca un animal de pradă care [...]
Mai erau doar două zile până la evenimentul pe care-l aşteptam cu nerăbdare, eveniment care a reuşit să-mi tulbure liniştea peste aşteptări.
Porunceam gândurilor să se întoarcă liniştite în matca cu ape limpezi până nu demult… Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos… îndeletnicindu-mă cu lucruri mai “lumeşti”. După ce am răscolit toată [...]
Stătea într-o zi Păcală în târg, alături de un grup de hamali, doar-doar o face şi el vreun ban. Iată că se arată un negustor de-i mersese vestea de om hapsân şi maţe-fripte ce era. Ceilalţi hamali se traseră înapoi: se vedea că-l cunoşteau prea bine…
„Taman la ţanc”, îşi zise Păcală în gând, păşind în [...]
Motto:
„Ce se întâmplă dacă moare un înger,
Dacă eşti închipuire, sau întrupare.
Atunci când te atingi de lumină,
Devii dintr-odată visare…”
„Integratorul croşetează îngeri”
(Ioan Vintilă Fintiş)
artist Corina Raiciu, Dream
În anul 1950, mândria cuprinsese profesorii liceului „Nicolae Gane” din Fălticeni. Un elev internist, Nicolae Labiş (noi îi spuneam Nicu), de 15 ani, a uimit cu poeziile sale pe membrii Consfătuirii scriitorilor [...]
- Legea a intrat în vigoare cu brio. Mercurul trebuie folosit în locul vitaminei C. A apărut şi-n Monitorul oficial.
- Mercurul are proprietăţi cel puţin interesante. Este cunoscut din antichitate sub numele de hydrargirum, care înseamnă argint lichid. Cîteodată se găseşte în stare nativă printre crăpăturile mineralelor de mercur din a căror descompunere provine. În [...]
EA, DE BONNARD, ŞI TOTDEAUNA GOALĂ
Brunetă încă neavută,
Te doresc nu prea-mbrăcată
Pe o canapea-ntunecată
Paul Verlaine
.
.
.
5
Gata cu florile artificiale care se înşiră pe tije de fier, acum, că Pierre scoate din mânecă unele mai adevărate decât cele naturale şi le aruncă pe genunchii ei; acum, când din două trăsături de creion îi împleteşte cununi şi face să [...]
CONTA, nr. 1, 2010
Redacţia revistei Oglinda literară salută şi urează bun venit în rândul publicaţiilor de gen revistei Conta, ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, editată de Consiliul Judeţean Neamţ, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional, în colaborare cu Asociaţia Culturală Conta. Redăm din cuvântul de început al noii reviste de cultură, [...]
Creaţia lui Victor Brauner, unul dintre străluciţii reprezentanţi ai suprarealismului european, este destul de cunoscută în România, graţie articolelor din presă, expunerii unor tablouri în muzee şi expoziţii, dar, mai mult datorită a unor apariţii precum albumele dedicate artistului, unul la Ed. ARC, datorat regretatei Amelia Pevel, în 2000 şi celălat lui Emil Nicolae , [...]
Sub albul farului părăsit de migraţia bărcilor de pescari au rămas numele femeilor scrijelit de marinari pe scândurile punţiilor şi pe vele părăsite, amintiri nomade în bătaia vânturilor galbene, prăfoase, ce bat dinspre sud. Aveau aur femeile, sâni fierbinţi şi priviri blajine, cu care împărţeau bărbaţii între sfinţi şi netoţi.
Fluieram la vederea fustelor scurte, îmi [...]
Proza lui Viorel Şerban
Medic, reputat specialist în boli de nutriţie, autor, până în 1992, doar a unor numeroase şi importante volume de profil, Viorel Şerban publică, oarecum pe neaşteptate, un roman – Dincolo de lacrimi, Editura Facla, 1992. Cartea, impresionantă prin conţinutul ei dramatic, un strigăt de durere şi neputinţă, pe care omul, deprins cu [...]
Amintiri cernite-n amurg
-roman-
Motto
***
“Amintirile împodobesc mai întâi singurătatea. Apoi o despoaie.”
Vasile Ghica
Cuprins:
Azi, p.
Capitolul I- Bucureşti, p.
Capitolul II- O iubire, p.
Capitolul III- Şmenuri, p.
Capitolul IV- Încă puţin, p.
Capitolul V- Căutări, p.
Capitolul VI- Amurg, p.
Azi,
“Nu reuşesc, sunt mahmur…”
Mâinile, mărturie a trecerii timpului, strâng neputincioase paharul.Mintea nu mai e foarte vie, deşi a mai rămas ceva din savoarea acelor [...]
Vecinul meu e un necioplit.
Vecinul meu e un necioplit şi jumătate.
Vecinul meu e un necioplit şi jumătate, are o dacie!
Vecinul meu e un necioplit şi jumătate, are o dacie şi un fiat!
Vecinul meu e un necioplit şi jumătate, are o dacie şi un fiat dar nu are unde să le parcheze pe amândouă… aşa că [...]
Pe locul unde se află, azi, Cernăuţi, era cândva o aşezare, Ţeţina, care a fost distrusă de tătarii lui Batâi ( sec.XIII). Actul prin care este atestată existenţa Cernuţilor este datat la 1408, printr-un zapis al lui Alexandru cel Bun. Aşezarea se afla la răscrucea unor importante drumuri, Polonia, Austria, Moldova, Rusia, fiind interesate de [...]
- La ce te uiţi? m-a întrebat ea.
Dar nu a-ncercat să se acopere cu rochia aia jerpelită din pânză a cărei despicătură se ridica pe piciorul drept, până aproape de coapse şi îi vedeam pulpa murdară. Toată ploaia cădea peste ea şi stătea acolo, nepăsătoare. Nu purta sutien. Hainele i se lipiseră de corp, pronunţându-i [...]
Am pornit la drum, înainte de albirea zorilor. Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate. Ne aştepta un drum de câteva ore, aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.
După o jumătate de ceas, am ajuns la Crucea lui Bogdan, loc de popas, [...]
La 13 mai 2010 a încetat din viaţă unul dintre scriitorii importanţi de limbă română, Alexandru Sever. S-a născut la 22 ianuarie 1921, la Moineşti (Bacău), fiind trecut în actele de stare civilă sub numele de Solomon Zilberman.
foto: Alexandru Sever
A publicat de-a lungul vieţii circa 20 de volume, din care romanele „Cezar Dragoman” , „ [...]
Orice cititor care îşi va îngădui câteva clipe în plus pentru a medita asupra acestui eseu inedit – „Câteva păreri” –, trebuie, de asemenea, să ia în considerare două aspecte ce nu pot fi prea lesne trecute cu vederea: data publicaţiei şi, desigur, titlul acesteia. Astfel de detalii, destul de banale am putea crede, ne [...]
Jaques Herold (1910-1987)
Dintre suprarealişti, în arta plastică, puţini au avut consecvenţa lui Jaques Herold, de la începutul la finalul carierei sale, să se păstreze în coordonatele propuse. S-a născut în anul 1910, tot la Piatra Neamţ , care l-a dat pe confratele său, Victor Brauner, născut în 1903. Zona are ceva mirific, ne amintim că [...]
Cartierul „Traian Vuia” era în urmă cu vreo douăzeci de ani o zonă recunoscută pentru violenţele care aveau loc la căderea serii – până şi poliţia patrula pe vremea lu’ împuşcatu’ în grup de câte trei-patru inşi cu armele pregătite. Familii de romi şi „vinituri” de prin toate colţurile ţării să câştige o pâine la [...]
Am văzut-o pe Maria în braţele mamei şi am simţit nevoia să-i sărut zâmbetul.
Apoi am privit-o fascinată de cutiile cu cadouri, grăbindu-se să le desfacă pe cele mai frumos colorate, în timp ce ochii înduioşaţi ai familiei îi urmăreau topiţi fericirea atât de uşor de cumpărat.
Am privit-o pe Maria în prima zi de şcoală, speriată [...]
Asupra uneia din ţările cerului, acolo, în preajma stelei ei strălucitoare, o umbră se aşeză odată să se odihnească. Îi plăcea tare mult lumina acelei stele şi, în călătoria ei neîncetată, umbra nu mai găsise niciodată un loc atât de frumos. Un pământ cu roade bogate şi flori, cu oameni curaţi la suflet, buni şi [...]
Nu poţi zbura decât de pe un promontoriu
Interviu cu scriitorul brăilean Fanuş Neagu
- Într-o povestire semnată de dumneavoastră spuneaţi că daţi „drumul unui gest de prietenie sprijinit de terasa cea mai fecundă a iluziilor”. V-aş ruga acum să daţi drumul la un gest de prietenie către cititori, care ar trebui să privească cu alţi ochi [...]
Pe la sfârşitul lunii februarie apărea cartea lui Adrian Marino, Viaţa unui om singur. Chiar de pe la începutul lunii, drăguţa noastră presă liberă şi independentă anunţa cu surle şi trâmbiţe apariţia cărţii şi prevestea aproape izbucnirea unui război civil, drept urmare. Titluri pompoase, bombe mediatice, nume cu rezonanţă din cultura română despre care vom afla [...]
Pe atunci credeam că viaţa e făcută numai din bucurii, însă Dumnezeu a avut grijă să-mi arate şi necazul, să mă învăţ şi cu el!
Aşa s-a întâmplat într-un an care începuse cu iarnă grea şi troienele zăboviseră până-n primăvară. Mă plictisisem de cojocul îmblănit şi de nasul veşnic umed. Obrajii înroşiţi, pătrunşi de gerul năpraznic, [...]
YZ sau farmecul insuportabil al avangardei. Un pseudo interviu.
..şi v-am acoperit cu pătura de cal
şi-am plâns de mila melcilor din deal
ciudat rosteai, cu vocea-ţi clară:
“Câtă tristeţe mov
într-un pahar cu apă chioară” ..
(două stanţe dadaiste)
Pe Yigru Zeltil îl întâlnim pretudindeni. Si măcar dacă am ştii cine e. Este aici şi dincolo, ascuns după norii poeziei. El se [...]
Seara începuse frumos cu sosirea surpriză a lui Sorin, prietenul meu, care lucrează acum în Olanda. De două zile nu-mi mai scrisese şi mă gândeam ce o fi cu el, oare nu are probleme? A sunat direct la poartă, ascuns în spatele unui generos buchet de frezii multicolore. Ce bucurie! Ne cunoşteam de multă vreme, [...]
Dumitru, zis Laciu, se tot întorcea de pe-o parte pe alta şi parcă nu-şi mai găsea locul. Se trezise năclăit de
sudoare şi cu inima zbătându-se în piept, de ziceai că l-ar fi alergat cine ştie ce nazgodii în somn. Îşi pusese ceasul vechi, tip CFR, să sune la trei dimineaţa, s-ajungă-n zori la Gradiştea, la moară. [...]
Tomlyn de Devereaux, fiul celui de-al doilea conte de Devereaux, mergea grăbit pe vechiul drum roman spre Răscruce. Fata, Janet parcă, îl ţinuse de vorbă mai mult decât ar fi dorit. Soarele era acoperit cu nori plumburii şi, neobişnuit pentru un sfârşit de septembrie, începuse să fulguiască. Trebuia să se grăbească; în seara asta avea [...]
Ne dăm seama că vara e trecătoare numai atunci când începe să pâlpâie. Uneori, nostalgia verii devine un chin, dacă te întrebi cum poate renunţa o frunză la metamorfozele dobândite. Când eram copil încercam să prind acea clipa, acel prag de trecere, acea zi, care se aşeza de-a curmezişul verdelui, ca să primească paloarea toamnei. [...]
OLIVIU CRÂZNIC
“…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”
BAZAT PE CRONICI MEDIEVALE
Preţ aproximativ: 29 lei
Nr. aprox. de pagini: 400
Editura Vremea
Colecţia Roşu şi Negru
Data apariţiei: 9 iunie 2010
Lansare: Targul de carte Bookfest, vineri, 11 iunie, ora 15
În Castelul Ultimelor Turnuri, lucrurile merg cu adevărat Rău.
Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens [...]
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
…dar cum ziceam, nu este uşor, nici simplu, de cele mai multe ori deloc plăcut, să te uiţi în oglindă. S-ar putea să ai mari surprize. Dar când, în ciuda sfaturilor şi a propriului interes, te priveşti în ochi şi încerci să stai în poveşti, sincer, cu tine însuţi, rezultatul poate fi complet neaşteptat. [...]
Tanti Florica este o femeie de la ţară. Ea nu a ştiut altceva, în viaţă, decât să muncească. Norocul ei este că are alături un bărbat care încă o mai iubeşte şi foarte gospodar. Au un băiat care este realizat. Este doctor –chirurg, şef de secţie, la un spital din Bucureşti. Sunt în relaţii foarte [...]
“ A greşi este uman, dar te face să te simţi divin”
Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt. Eu pătrund în tine şi reapar dincolo de tine; pier în tine şi cresc în tine…Eu acopăr pământul; fie că trăiesc, fie cã mor, eu sunt…. nu pot fi nimicit. Am pătruns ordinea….Am devenit stăpânul ordinii…..Răsar [...]
Nu cu mult timp în urma, Lia Itzicovici a trecut un prag important pentru orice pictor: vernisajul primei expoziţii personale. Să te înfăţişezi singur prin creaţia ta este un eveniment şi un examen, o confirmare şi un angajament care obligă. Interesant este faptul că pictoriţa nu se consideră o profesionistă a artelor, câtă vreme face [...]
Punctul 3 de ceva timp… de ceva timp, s-a scurs ceva timp de când… expresie mai idioată cred că nu există. Cu atât mai mult cu cât – şi asta e tot o expresie idioată, - timpul nu mai e decât un truism. Bun: aşadar de ceva timp care nici nu are importanţă, oglinda veneţiană [...]
Ca tot românul, gândesc şi eu dialectic. Obişnuiesc să aşez gândurile pe hârtie atunci când îmi dau seama că, spuse cu voce tare, se pierd în vânt pur şi simplu iar eu rămân, aşa, cu un sentiment de gol sufletesc. Azi m-am întâlnit cu cea mai bună prietenă a mea. Suntem prietene din liceu şi, [...]
„Când cărturarul îşi asumă pasiunile politice, el le
aduce extraordinarul concurs al sensibilităţii sale
dacă este artist, al puterii sale de convingere,
dacă este gânditor,al prestigiului său moral, în
ambele cazuri.”
( Julien Benda- Trădarea cărturarilor)
„Oare când se vor dezbăra intelectualii de iluzia perversă cum că ei sunt cei chemaţi să guverneze lumea şi nu s-o lumineze, aşa cum ar fi normal, [...]
Luna aceasta se împlinesc 87 de ani de la naşterea (23 mai 1923) scriitorului Ion Caraion.
Despre valoarea si importanţa operei sale poetice şi eseistice, publicată în ţară până în anul exilului (1986) s-au scris articole şi cărţi remarcabile, semnate de critici si scriitori valoroşi. Despre viaţa sa, falsificată de mătrăgunile unui regim abject, ignorant al [...]
Şirurile cărţilor rămase nearanjate în rafturile bibliotecii din sediul Asociaţiei Iulia Haşdeu pentru UNESCO se acoperiseră de un pufuşor format din ace minuscule vibrate în aerul încăperii. Tabloul Iuliei dintre ferestre era uneori strâmbat, de parcă o mână alungase imaginea unei treceri luminoase într-una din amiezile şi după-amiezile când membrii activi sau simpli vizitatori participă [...]
În clipa în care intră în studioul micuț de radio zâmbi fără să vrea. Nu, nu era mândria de a fi invitată la o emisiune ascultată de mii de oameni. În fond, nu se întâmpla pentru prima dată – și era ceva obișnuit să vorbească despre cercetare, despre subiectele care o preocupau și care îi [...]
În urmă cu numai o lună, pasionații de artă plastică din București au avut prilejul de a-și satisface gustul artistic vizitând expoziția dedicată pictorului Eugen Popa, deschisă la Galeriile Orizont. Cu acea ocazie, vizitatorul întâmplător a putut afla că spiritul viu din spatele acelei expoziții este chiar soția regretatului pictor, Gina Hagiu, ea însăși artist [...]
Aceasta este o poveste adevărată. Lorenzo Perrone (personajul principal) era un zidar din Alba (în regiunea italiană Piemont). Lucra ca meșteșugar și fusese angajat de nemți ca să muncească pentru naziști. Într-o zi din iarna lui 1944 un prizonier de la Auschwitz, ajutor de zidar îmbrăcat în zeghe, a fost adus ca să-l ajute pe Lorenzo; era Primo [...]
Deţinuta 78651- membră a Academiei Franceze La 19 martie 2010, spre cinstea ei şi a înaltului forum al culturii franceze, Simone Anne Veil a fost aleasă membră a Academiei Franceze, a doua femeie în acest forum, după Marguerrite Yourcenar. S-a născut la 13 iulie 1927, la Nisa, tatăl fiind arhitect. În martie 1944, întreaga familie [...]
Acceleratul se deplasa, ca întotdeauna, în ritmul molcom al trenurilor româneşti. În compartimentul de clasa întâi se aflau doar două persoane: inginerul Ioan Negru, consilierul ministrului, adică eu, şi celălalt, de asemenea inginer, dar sătul de a fi slujbaş la stat, actualmente om de afaceri specializat în lucrări de hidroamelioraţii.
Era o zi neverosimil de frumoasă pentru sfârşitul lui [...]
Propunem atenţiei dumneavoastră numărul actual al revistei online “Faleze de piatră”.
Ca şi în cazul celorlalte încercări iniţiate prin proiectul Cititor de Proză, de promovare a scriitorului pelerin din spaţiul virtual, suntem nerăbdători a afla părerea dumneavostră. Vă rugăm astfel cu ardoare să ne lăsaţi un semn în căsuţa de comentarii a revistei privind modul în [...]
