Ţintea muzicală – ediţia a II-a
Vineri, 23 si sâmbătă 24 iulie 2010 -
Ţintea, oraş Băicoi, judeţul Prahova
„Între bizarul baroc şi frumosul modern”
AKIES music today şi casa Teodorescu din localitatea Ţintea, oraşul Băicoi vă invită la cea de a II-a ediţie a festivalului Ţintea muzicală ce va avea loc în zilele de 23 si [...]
La Muzeul de arta Modernă din Dublin am întâlnit pe Ferran Garcia Sevilla cu picturi produse între anii 1981-2010.
Pictor spaniol influent, Garcia domină de 40 de ani peisajul artelor plastice. Artistul este un pasionat al tratării imaginii vizuale. Dialogul său cultural a dus la nenumărate pânze ce reflectă politica şi viaţa.
Sursa inspiraţiei sale se declină [...]
– Domn’ne, mi-a spus cineva care dorea cu tot dinadinsul să lanseze în eter numai replici inspirate, cu tuşe geniale, viaţa nu este o spadă, pe care să o introduci în teacă atunci când nu ai nevoie de ea, când n-ai pe cine să spinteci dintr-o lovitură. Cu viaţa mergi la vedere, o [...]
Vreau…
Vreau să scriu
cu un ţurţure
pe Soare,
că Pământul
va rămâne mereu
printre astre
Prinţ…
artist Maia Martin, Compoziţie V
Vreau să alerg
pe apa lumii,
încet să urc
pe nori, să cad
în cerul albastru,
să mă înec în el,
trăind…
Vreau să adun
petale de fulgi,
să modelez
un soare de nisip…
să umbrească
valuri de gheaţă
fierbinţi…
Vreau să râd,
chiar dacă nu pot,
la glumele stelelor…
Vreau…
(cenaclul „Cartea tinerilor scriitori)
autor Ana Maria Ghibu, membră a [...]
1- “Ploaia de lăcuste”
Fizica cuantică a demonstrat cum, în pofida a ceea ce dovedise materialismul, există “partea cealaltă”, dar câţi au sesizat faptul? Implicaţiile sunt evidente. Până şi poezia, cu accentul mutat de pe fond pe formă în ultimii 150 şi ceva de ani, va trebui să-şi găsească altă paradigmă. Ca nişte lăcuste, poeţii au [...]
Mergând către liceul meu, treceam aprope adormit
Pe lângă casele păzite de un milițian într-o gheretă
Obloanele închise se ridicau și putoarea criminală
Se scurgea în strada Haia Lifshitz, fosta Washington
Vandalii culturii deschideau putinele de varză
Butoaie acoperite cu icoane vechi bizantine,
Aprind focul cu paginile cărților poeților uitați
Mă preumblu pe lîngă muzeul Zambaccian, închis
Vizitez locul unde Demetrescu-Buzău s-a sinucis
Acolo [...]
„Nazismul a durat doisprezece ani; comunismul european, în funcţie de ţară, între cincizeci şi şaptezeci de ani. Durata are efect autoamnistiant. Într-adevăr, în tot acest imens timp societatea civilă a fost atomizată, elitele au fost succesiv distruse, înlocuite, reeducate. Toată lumea – sau aproape toată lumea -, de sus până jos a traficat, a trădat, [...]
21 iulie 2008, ora 7.
Mi-am făcut bagajul. Plec în tabără. Tabără de pictură!
Am emoţii de adolescentă. Nimic foarte special, doar neliniştea ce-mi face stomacul să tremure ca aripa unei molii. Emoţie, trac potrivit nu pentru un drumeţ, doar pentru artistul ce urcă pe scenă cu o clipă înainte de-a lovi gongul începutului de spectacol.
Voi călători, [...]
Potirul dinăuntru
Am depus în mine,
în golul dinăuntru,
un potir cu apă vie,
rotund ca luna
și cu marginile tăioase
precum cuțitul
cu care-ți tai pâinea
ce ți-o așez pe prag
în fiecare dimineață.
Este un potir ce menține
în mine
circulația nebuniei
și-a viselor.
Fierbinte, rece,
ploaie, secetă,
nori și scântei.
Un potir cu apă vie,
din care să bea păsările
în fiecare toamnă,
înainte de zborul lor departe.
Un potir cu apă vie,
care, [...]
Fac parte dintr-o generaţie care a avut o viaţă socială tumultuoasă de care s-ar fi lipsit cu multă bucurie. În primul rând, noi ăştia, am fost guvernaţi de două sisteme politice victorioase, care ne-au făcut viaţa din ce în ce mai amară. Primul sistem – pe care acum îl înjură toată lumea – şi-a dorit [...]
Să fii minţit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este şi mai grav e că unii nu-şi dau seama când sunt minţiţi sau chiar vor să fie minţiţi. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”, confirmă afirmaţia lui Henrik Ibsen, cum că omului mediu dacă i-ai luat minciuna, îl privezi de fericire. [...]
întunericul alb
nu e vorba de film, filmul este o tâmpenie
este vorba că te iubesc mult, foarte mult
în cameră nu ai nevoie de veioză
nici de foi albe
ţin loc de maidan, unde îţi poţi da jos cămaşa
să te arunci în gaşca de copii care bat mingea
ţin loc şi de scrumieră, în mine poţi stinge orice durere
nu mă [...]
http://falezedepiatra.net/?p=8495
Ce fac eu acum??… Acum muncesc, acum scriu sau vorbesc. Acum mănânc sau mă odihnesc. Acum dorm (nu, dacă dorm nu ştiu de mine, sunt scos din timp. Timpul mă ocoleşte, trece pe lângă mine, în valuri, face cute-volute… Ce prostii spui, nea Puiule – zice Ovidiu, şi îmi face impresia că de data asta [...]
Eşti Orbis
Eşti scutul de iubire
Lumină lăudată
Credinţa mea eşti tu
Eu, aripă plecată
Închin divinităţii
Tot timpul meu pierdut
Îndurerat e turnul
Doar visul n-a trecut.
Cântecul pietrei
Simfonia pietrei
Aşteaptă păcatul
O spală
O lacrimă
Dintr-un ochi singular
Orbit de absurd.
Şi el, mai ales el,
Sufletul netrăit
Prelungit şi greu
În aşteptări pe nicăieri
Rămâne închis
Şi veşnic ascuns.
Violenţa pe care adorm
Soarbe guri de aer.
Ca un crivăţ
Mă bate noaptea.
Plânge talpa ce calcă [...]
- Lumea în care trăim e bună, a spus Ionescu, mai mult pentru sine şi şi-a proptit bărbia colţuroasă în mâinile împreunate, neştiind că respira aerul ultimei zile din viaţa lui.
A privit câteva clipe în zare, apoi şi-a întors capul spre mine. În depărtare, sub noi, oraşul acoperit de o ceaţă transparentă strălucea vesel sub [...]
Emil Kesenaru
Cu iarba sa albastră
Ce ne leagănă mereu
Cerul acesta are o austeritate
Sublimă ca epilogul unei sete.
Roşu, galben, verde, albastru
E un lemn ce mă are oaspete
Precum stelele naufragiate în unghii
Martor să fiu la poveştile oceanului de pământ.
Roşie, galbenă, verde, albastră
Albina-cărturar devine scop şi nu mijloc
Până când deschidem o uşă spre fluviul de sori
Ca un spital dimineaţa [...]
artist David Croitor, Muşcate
Când cineva cântă la o vioară Stradivarius,
toate viorile vibrează în cutiile lor.
Când un poet scrie o poezie de dragoste,
toate femeile freamătă în trupurile lor.
Când cineva se naşte,
toţi copiii ţipă în jocurile lor.
Când cineva moare,
toţi oamenii se chircesc în
pântecul mamelor lor.
autor Lucian Gruia, redactor al revistei Faleze de piatră
[...]
Nu am putut niciodată să trăiesc fascinat de prezent. Am fost şi sunt convins că prezentul este o proiecţie a viitorului, şi trebuie acceptat în consecinţă. Probabil că acesta este unul dintre motivele fundamentale care mă desparte de mulţimea concetăţenilor mei, care s-au înfipt temeinic în miezul prezentului, uitând în egală măsură şi trecutul şi [...]
Trecuseră doi ani de la-ntâmplarea aceea nenorocită. Radu stătea în fața închisorii, liber, ţinând în mână un sac marinăresc în care se afla toată averea lui. Nu știa încotro s-o apuce. Un taximetrist s-a apropiat de el şi l-a-ntrebat dacă vrea să-l ducă undeva. Lui Radu i s-a părut că tipul seamănă cu Danny De [...]
Eram cu Siana pe terasa din faţa casei, la cafea, bucurându-ne de primele raze calde de soare ale unui aprilie survolat de un nor vulcanic scoţian, nor care dădea multe bătăi de cap planetei, când telefonul a sunat atât de lung şi, parcă disperat, încât m-am dus să văd ce arde. Ardea, ardea rău. La [...]
O secţiune prin această ceapă, prin toate straturile sale succesive de văluri, relevă o siluetă de planetă telurică, albă până-n miez, susceptibilă oricând de a reveni la starea de animal curcubeean, ofensând cu sfericitatea ei bunul nostru simţ (de fapt, rău simţ, fiindcă denumirea de “bun simţ” a brevetat-o deja altcineva), precum şi organul nostru [...]
Da’ mai taci odată! Ragi ca o vită cu membre amputate! Încetează! Nu eu sunt de vină! Nu eu te-am aruncat în colţul ăsta digerat de frig şi igrasie! Alţii au făcut-o! Alţii sunt cei ce ţi-au înfipt cristale ruginite în sufletul cândva albastru! Ei l-au ros de înţelegere şi răbdare şi l-au lăsat să [...]
Octombrie speriată
n-ai dreptul să taci până gândesc alţii
nici să vorbeşti în timp ce visează ei
să nu doreşti păr roşu vestimentaţie pierdută
în culori ruginii ce ies din pământ cu neputinţa
de a mai sta acolo
visare de o noapte în pântecul viu
care se rupe de suflet
de fiinţele din trecut care ne-au spânzurat odată
trăim în ombilicuri abisale – un [...]
Un plămân, zece voturi
Hai, bătrâne, să fumăm o ţigară.
Cât să fie de când am murit? Un an? Doi? Poate câteva
secole?
Când am rămas ultima dată fără ţigări?
Parcă te fugărea Securitatea cu radiografia-n dinţi, să-ţi arate plămânii,
tu le scuipai cariile ’tu-vă muma-n surcele de idioţi,
târâiai piciorul tău şchiop prin beciurile întunecate de unde urlau
unii care se mai [...]
ibricul s-a îndrăgostit de cana care face apa să bolborosească
atat de calcaros încât caloriferul îşi face griji
ce-o fi cu piesa asta veche de tablă ruginită de pe mine?
iartă, doamne preasfinte, păcatele Terrei, care se îndrăgostise de o vacă
din India ce părea foarte sexy şi pusă pe mari fapte
păcat de circumstanţele desfăşurării limboiului ei inutil – care nu [...]
Lui nu i se întâmpla niciodată să trăiască ceea ce visase. Pentru fiecare umbră de vis făurit cu atâta grijă în ani întregi i se dăruia pe căi încă nedesluşite şi ceea ce el numea “efecte secundare”. Era mereu ceva care strica împlinirea visului. Da, el ştia foarte bine că gândurile devin realitate, ştia că [...]
Salonik
Din depărtări
m-am obişnuit să-mi torni poemele
la cafeaua de dimineaţă
sunt ca aburul bărbatului din mine
căruia niciodată nu am să-i recunosc faţa.
chiar dacă l-aş întâlni pe stradă
aş trece pe lângă el, bărbatul închipuit..
fără să-l ştiu
doar o tresărire aş avea
privindu-i ochii de sub pleoapa albastră
întrezărind
pescarul atent la momeală
igUane încălzindu-se alături
piroga sa e departe ca o epavă.
nu mai încerca [...]
pilotând uşor avionul
deasupra copacilor
observi
pe dinţii cariaţi ai cascadei
flori de lotus
singurătatea tinerei dansatoare
adormită
printre inelele arborelui de po mo
dezmorţeşte
şuieratul şopârlei
zdrenţe din floarea de foc
sunt aruncate pe treptele templului
în prag călugărul budist
pare un portărel al tărâmului celuilalt
ramurile smochinului căţărător
răsucite de răsunetul tăcerii
se reîntorc
sub forma unor trombe de cenuşă şi fum
ce luăm cu noi
ce lăsăm în urmă
casele cu picioare [...]
în timp ce tu dormi în braţele unui vis
în timp ce eu trudesc la o imagine cu multe înţelesuri
şi culori care nu există în spectrul solar
doar într-o galaxie populată de fluturi
atraşi roiuri roiuri de lampa ta de pe noptieră cu lumina
violetă la care citeşti despre căpitani de corabie, despre
naufragii cu prinţese captive îmbrăţişărilor
vreunui pirat destinat [...]
http://editura.liternet.ro
Bine v-am regăsit dragi cititori, se apropie perioada concediilor, ne gândim cu toții la mare, la munte, la relaxare. De aceea în acest număr al Falezelor de Piatră vă prezint un singur site, ce-i drept unul care vă poate prilejui momente plăcute de lectură, destindere și informare.
LiterNet este din punctul meu de vedere, unul dintre [...]
- Eu fac muzică în pictură! afirmă Zahava Lupu la modul cel mai firesc.
Licenţiată a Academiei de muzică din Tel Aviv dar şi a Institutului de artă plastică “Avni”, Zahava a găsit, se pare, modalitatea de a combina cele două haruri cu care a binecuvântat-o natura. Ea construieşte tabloul ca pe o compoziţie muzicală, respectînd [...]
Doi îngeri şi-au atins picioarele
Şi, împiedicându-se, au căzut pe buze…
Copilul a început să râdă…
Eu am zâmbit…
Doi îngeri şi-au atins degetele.
Erau aceleaşi palme…
Copilul a numărat: unul!
Eu nu mai ştiu…
Doi îngeri s-au cuprins în braţe.
artist Nynna Vizireanu
Au început să plângă…
Copilul a ridicat palmele spre cer să îi cuprindă…
Eu căutam reţeta-n cărţi…
Doi îngeri s-au cuprins într-un sărut.
Au căutat [...]
Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la naşterea marelui poet de origine română Paul Celan.
Prezint “Fuga” morţii şi Zadarnic pe geam pictezi inimi, două traduceri de Maria Banuş în dialog imaginar cu Adrian Grauenfels:
“Fuga” morţii
Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiază îl bem dimineaţa îl bem noaptea
îl bem şi bem săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
În [...]
A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun [...]
Motto:
“Laturile contrare sunt complementare, nu contradictorii”
Niels Bohr
cuvintele împart aceeaşi pagină
aşezată pe colţul biroului,
filă de existenţă,
temporală secvenţă
a EU-lui…
EL:
În umbra maestrului
paşii poetului
caută cărarea
regăsirii de sine…
EA:
125 g zahăr,
125 g unt,
1 lingură rasă praf de copt
125 g faină,
3 ouă,
se amestecă toate şi se pun în formă…
cuvintele împart aceeaşi pagină,
filă de existenţă,
temporală prezenţă
a EU-lui.
se amestecă toate şi se pun în [...]
Copilărie
Melcii au coarne ascuţite
Şi cară în cochilii praful de pe uliţa
Acestui sat pierdut…
Umbrele caselor ne pândesc
Devenind morminte pentru
Cei interesaţi de viaţă…
Sclipesc stelele în buzunarul cerului
Pe lacul verde…
Fântâna din curtea copilăriei
A secat de ceva vreme,
Dar nimeni nu mai bea apă
Sângele s-a uscat pe buzele mele
Mă pândesc melcii
În spatele casei am găsit o clipă de linişte
Îngropată de mama [...]
peştişorul din mine e mai mult decât solzi
peştişorul din mine e mai mult decât solzi la care să-ţi cânţi serenade
e un fel de mină cu gura căscată şi cu limba în ochiuri hipnotizante
când am călcat pe el m-a rugat să mă îmbrac cu el pe dinăuntru
să sar pe limbă cu capul în jos iar mâinile [...]
Elegia a 34-a: dust in the wind
Nu mai cunosc lumea aceasta, nimic despre parcuri nu mai ştiu şi nici despre fetele în floare care se întind molatic şi se dezbracă pe jumătate ca să le mângâie iarba
umbrele palide sub care-şi păstrează tainele. Trec familii cu copii, alergători
de maraton, bunicuţe uitate de Dumnezeu, dar eu nu-i [...]
artist Petru Ilie Birău, Felicia
Zâmbetul unei fotografii
păpuşa mea cu părul creţ şi cămaşă albă în dungi albastre
mi-a povestit astăzi
cum că ar vrea să o mai sărut
încă o dată.
îmi întorc capul mecanic deja am învăţat toate butoanele
am obosit prea mult -
OK s-a blocat
şi
doar ca să pătrund în fotografia de pe zidul portocaliu
îmi întorc capul manual la [...]
Te-ai gândit vreodată
la ciripitul cu aripă şchioapă
din cutia de şireturi
furate de sub talpa timpului?
Te-ai gândit la alergia
strănutului de stele
din mânecile lungi
ale nebunului ce se-ascunde-n cer?
Din joben, un peştişor răstoarnă
plaja cu mare hoinară.
Te-ai gândit vreo clipă
că perla e în scoica potrivită?
artist Gina Baranovschi
autor Valentina Bucur, redactor al revistei Faleze de piatră
Acum 19 ani, într-un noiembrie al [...]
mi-aduc aminte de caii noştri nărăvaşi
pe care tata îi strunea pocnind din bici
atunci cand trăgeau la căruţă şi se opinteau
sau când scoteau cu copitele jar din pământ
se potoleau mergeau în galop
păşteau pe câmp iarbă grasă şi trifoi
îi adăpam cu apă din fantână
şi parcă l-aud pe tata spunând:
- vedeţi? caii se înnobilează alături de noi!
pe-atunci eu [...]
Despre aripi se spun
o mulţime de lucruri:
că sunt albe ori verzi,
că au pene ori struguri,
cu crengi de portocali;
că nu sunt iubite,
de orbi prefăcuţi
şi de cardiologi;
că nu cresc la nevoie,
ci au pretenţii
suprarealiste.
Despre aripi se cântă
din pene şi frunze,
din zbor orientat
din cenuşă în expectativă,
şi din buze.
artist Maia Martin
Dacă n-ar fi păsările,
oamenilor le-ar creşte
aripi pe buze
şi-ar amuţi de atâta căldură
şi plăcere.
Dacă n-ar [...]
artist Maia Martin, Şezând
Giulia
prea multe delicatese te înnebunesc mai ales
dacă eşti o javră trecută şi costelivă ca mine
şi vezi în mijlocul patului o femeiuşcă deschisă
ca un atlas geografic
cu un picior uşor flexat inghinal şi nişte cupe
creole în lumina televizorului
cum erau odată coaiele mele rotunde şi tari
toată numai a ta
desfrâul ăsta e ca un război sau [...]
artist Petru Ilie Birău, Fata în roşu
Autodafé
Îmi vor spune “nebună”
când le voi arăta
cu degetul spre locul, cât un bob topit de Lumină,
pe care-Şi odihneşte fruntea Dumnezeu.
Speriaţi,
dând naibii logica pe frică,
vor arde aerul de deasupra Pământului întreg,
vor otrăvi apele prin care curge Viaţă spre viaţa lor meschină
şi vor rupe cu dinţii carnea caldă, pulsând încă,
dinăuntrul pieptului [...]
Ziua în care Ostaticul este ucis
este ziua în care toate tratatele de pace ale Universului devin inutile,
cum ai mai putea crede în strângeri de mână, în promisiuni de prietenii eterne
în armistiții și în steaguri albe,
când a venit
ziua în care Ostaticul a fost ucis,
este ziua în care ziarele își triplează tirajele,
crainica de la știri afișează inutil o grimasă [...]
firicelul meu de lut
ce durere te-a durut,
n-ai băut şi n-ai mâncat
cine mi te-a supărat?
firicelul meu de lut,
parc-a fost ca un făcut
erai dor, erai câmpie,
erai glas de ciocârlie…
de ce mi te-ai ofilit
ca o floare-n asfinţit
de ce te-ai topit aşa,
ori te doare dragostea?
artist Maia Martin, Iubind pământul
firicelul meu de lut,
cine-n lume te-a bătut,
cine ţi-a furat simbria
şi ţi-a [...]
Actori
Ascult chemarea realităţii,
Tiptil mă apropii de tine…
Sărută-mă pe ascuns,
Mă pierd în braţele tale…
În paşi de dans ne retragem
De pe scena întunecată,
Trupurile ni se împletesc,
Privitorii dispar în neant,
Am rămas doar noi,
Pe scena dragostei,
Ca doi actori ai iubirii.
Fără replici ne privim,
Ca doi mimi,
Imitându-l pe Arlechin,
Cu un ochi zâmbind,
Celălalt de lacrimi umezit.
Nu vreau să te pierd,
Alături de tine vreau [...]
artist Maia Martin, Dăruind
Ai spus să fiu aprilie
Ai spus să fiu aprilie,
Am fost aprilie,
Ai spus să fiu luna mai,
Am fost luna mai,
Dar la sfârşitul lunii mai,
Seara, mi-ai spus, pa, iubitule,
Eşti prea tinerel,
Eu am peste douăzeci
şi trebuie să mă mărit,
Aşa vrea mătuşa mea, care
Îmi este şi mamă,
M-am făcut iunie de supărare,
Am alergat după tine
Prin toată ţara,
Nu te-am găsit,
Pentru Vest nu aveam viză,
Apoi [...]
artist Maia Martin, Sunt tot eu
My name, or not my name.
Just a small word, an open sound
Enclosing all I am, or not.
I’ve heard it a million times before,
spoken from lips forsaken
Addressed to me, or not.
I didn’t really know what it meant
Until you baptized me again, with the same
Word that everyone calls me years now.
You [...]
Soare, dacă ieşi din umbră
Ascultă-ţi colegii de o seamă cu tine, dar şi pe tineri. Şi alege cele mai isteţe gânduri. Te poţi convinge, dacă ai un auz sensibil, că sămânţa roditoare există şi de o parte şi de cealaltă.
Dacă sfaturile pe care le dăruieşti vârstnicilor provin de la tineri, lumina din priviri devine mai [...]
In memoriam Ion Stratan (1955-2005)*
Omul e ceea ce rămâne din el
după ce lumea
din jur
îl desfiinţează.
Constantin Noica
Un prieten care dispare
este repetiţia generală
a propriului tău sfârşit.
Gabriel Liiceanu
Înţelegi în măsura în care pierzi.
Dan Ciachir
Visul
Ajunsesem la Nino, ca de obicei, trecând prin întunecosul hol de la intrare din care apoi pătrundeam direct în minuscula sufragerie cu pereţii „patinaţi” de [...]
Septembrie. Soarele îşi mai potolise căldura. După-amiezile erau din ce în ce mai scurte. Serile, reci, triste.Dar serile de septembrie aduceau cartierului, în fiecare an, un spectacol mult aşteptat: circul.
Fără să ne ascundem emoţia, aşteptam cu sufletul la gură întoarcerea tatălui. Ştiam că, în una din seri ne va flutura prin faţa nasului, biletele pentru [...]
Dumbrava minunată
A fost cândva…odată,
Au fost nişte bunici,
A fost şi o răchită
Care-a crescut aici.
Suntem în dumbrava
Plină de poveşti.
Am venit în grabă
„- Lizuca, unde eşti?”
………………………….
Iat-o pe Lizuca
Copilul necajit
Ce de supărare
De-acasă a fugit.
Îl are pe Patrocle
Prietenul ei bun
Care o-nsoţeşte
Oriunde merge-acum.
Ham, ham, ham, se-aude
Zgomot. Ce-o fi, ghici?
Este el… Patrocle,
Fugărind arici.
El păzeşte fata
De ce-i rău pe-aici
Devotat prieten,
Ce poţi să-i mai [...]
artist Nynna Vizireanu, Timpul se scurge printre degete
gură-cască
fenomenologie
era pe la 1908, devreme,
da devreme rău
ori poate că mai bine-aş spune, ia, cu noaptea-n cap
ieşisem din mine să iau o gură de istorie
nemacerată
şi rămăsesem aşa cu ochii lipiţi
ba nu agăţaţi de-un colţ de stea
şi-nghiţeam nemestecat
fără măcar să gândesc;
nu ştiu cum să spui
dar odată s-a huruit tot cerul [...]
Un băiat trist stătea pe băncuţa din faţa casei, într-un mic oraş. Trăia cu unchiul şi mătuşa lui. Părinţii i-au murit când era mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care îşi ducea veacul singur-singurel.
Într-o zi băiatul se întâlni cu bătrânul:
-Buna ziua! – spuse băiatul.
-Bună să-ţi fie inima!
-Pot să vă întreb ceva?
-Spune-mi.
-Cum de [...]
Luaţi-vă de mână! Ne uitam bine după o cărare subţire şi ne ţinem de ea. Dincolo de colţ, poteca ne duce la casa mea. Uite-o, deja se zăreşte. Locuiesc în casa din oraşul Luminii: casa cu clopoţei, de la şosea.
Valuri ruginii şi verzi, de viţă sălbatică, îmbracă pereţii în zorii dimineţii, iar curtea ţesută din [...]
(folclor chinez contemporan)
Întâmplarea aceasta s- a petrecut demult de tot, pe când oamenii în China nu erau aşa numeroşi.
Într- o zi, un om cumpără la târg o oaie, cu gând ca întors acasă s-o jertfească aducând astfel ofrandă cerului.
Mergea aşadar pe drumul spre casă trăgând oaia după el, legată c-o funie, când fu zărit de [...]
Arca lui Breban – cartea Mariei Postu apărută recent la editura Ideea europeană – ne dovedeşte o dată în plus că autoarea este preocupată în egală măsură de beletristică şi de exegeză. Deşi poate părea paradoxal, de la volumele de versuri Abonament viaţă – moarte sau Întâlnire cu Altamira până la eseul Arca lui Breban nu este, structural vorbind, o diferenţă semnificativă, [...]
ÎNTRE MUNTELE CARMEL ŞI MAREA MEDITERANĂ
Anul trecut am primit premiul Ianculovici pentru literatură umoristică. Diplomă care atesta prestigioasa distincţie era ilustrată parţial de reproducerea unui tablou reuşit reprezentind oraşul Haifa. O imagine care cuprindea tot ce e mai frumos şi mai specific în metropola din nord, de la muntele Carmel şi pînă la Marea Mediterană. [...]
Cineva măsoară lumina din mine
Înnebunesc copacii de-atâta dimineaţă
şi drumurile curg încet spre râu
cineva măsoară lumina din mine
câmpia bate din aripi de grâu
apoi se dezbracă de cuvinte cuvintele mele
rădăcinile zilei rămân în calendar
pădurile intră în casă
cine a făcut întunericul atât de amar?
artist Agota Tompos Opra, Scoica
Prietenul meu a luat moartea de la început
Prietenul meu a luat [...]
După încorporarea în materialul textil de senzori wiresless, care la rândul lor au fost conectaţi prin smartphone, au apărut pe la începutul secolului XXI ceea ce istoria aminteşte ca fiind “Hainele inteligente.”
Părinţii au fost doua mame:
- Barbara Layne de la Universitatea Concordia Canada
- Janis Jefeeries de la Goldsmiths Digital Studios G.B.
Nu cunoaştem părerea d-lui Goldsmithgs, [...]
Gina Alcalay Sebastian s-a născut la Bacău, în anul 1927, şi-a petrecut o parte din viaţă în România, a fost publicistă, a lucrat la Agerpres, apoi a emigrat în Ţara Strămoşilor, Ereţ Israel, dar a păstrat un contact neîntrerupt cu ţara de origine: colaborează la „România literară” şi la alte reviste, participă la diverse manifestări [...]
Pornisem de la ideea că sunt centrul Universului. Că lumea nu are altă treabă decât să stea cu ochii aţintiţi pe viaţa mea, abandonându-se, trăind prin mine, copiii modelându-şi-i după chipul şi asemănarea mea.
Deşi ştiam toate acestea, sau tocmai de aceea, mă ţineam modest, cu siguranţa pe care mi-o dădea certitudinea că sunt, într-adevar, exemplarul [...]
Cineva a întrebat-o cândva: “de ce scrii poezii în cinci limbi?”
Răspunsul Bruriei a venit imediat, versificat:
O limbă şi încă o limbă…
fiecare limbă e o mască
care apară un evreu
să nu se ştie cine ce-i
dar limba mea e şi capcana mea
un sunet mă denunţă
străin tu eşti, nu aparţii
celor ce te-ascultă
limba îţi este scut,
dar te denunţă totodată
şi rar [...]
“Eterna reîntoarcere a lucrurilor în ele însele, secretul formativ care ameninţă să creeze atmosfera de extaz şi solemnitate, adică secretul celui care străbate mările şi oceanelor lumilor spirituale, blestemul asumat cu trufie de a se întoarce într-un port veşnic, acelaşi, toate acestea par a fi numai forma metafizică, formulă demonică a profundului sentiment al anteriorităţii [...]
Plouă de câteva zile. Fără întrerupere. Străzile oraşului sunt tot mai reci, tot mai umede. Castanii stau răstigniţi pe ceaţă de-a lungul trotuarelor. Parcă sunt nişte babe în pielea goală. Cerul jegos lasă să se ghicească într-o parte existenţa soarelui.
Ella şi-a lipit nasul de geam. Ca o ventuză. Iar geamul este pătat de muşte. Scaunul [...]
Apuleius ne-a lăsat una dintre cele mai fascinante şi mai variate opere ale Antichităţii, de fapt una dintre marile creaţii literare de limbă latină. În concertul operelor numeroase ale lui Apuleius– mai ales mici tratate de filozofie platoniciană şi discursuri– Măgarul de aur deţine locul principal, ca cea mai complexă mărturie a gândirii şi a [...]
1. Regizorul privea nemulţumit şi mâhnit decorul scenei pe care voia s-o filmeze, era toată echipa de filmare acolo, tăcută, aşteptând să înceapă. Regizorul nu era gata, simţea că lipseşte ceva, nu înţelegea prea bine ce anume, dar tinereţea lui nu-i permitea să vadă în toate detaliile lupta şi mai ales urmările pe care războiul [...]
De fiecare dată când deschideam o carte de istorie şi cercetam cauzele pentru care o societate sau alta s-a destrămat, de fiecare dată spun, mă întrebam cum de nu au fost observate nişte tendinţe evidente, ale căror efecte toxice puteau fi evitate. Cu cât analizam mai atent astfel de tendinţe, cu atât ele mi se arătau mai [...]
Aproape fără să ştiu au trecut opt luni de când mă străduiesc să întreţin acest blog. E mult? E puţin? Cine ştie? N-a fost idea mea şi, trebuie să mărturisesc, nici nu am crezut cu tărie în folosul ei. Nici în prezent nu sunt convins că e foarte bună strădania mea, aşa că trebuie să [...]
Hariton ( Heyman) Tiktin s-a născut la 9 august 1850, într-o familie de rabini din mai multe generaţii, la Breslau ( azi, Wroclaw). La vârsta de 19 ani se stabileşte la Iaşi, începe să studieze cu asiduitate limba şi cultura română, constatând lipsa unei gramatici elaborate şi a unui dicţionar etimologic. Nicolae Iorga a evocat [...]
Capitolul 1
Simte că se sufocă. Prinsă într-o menghină umană de călători matinali în haine jilave de ploaie, Florentina Romano simte că se sufocă, în timp ce autobuzul se târăşte, hurducăind, din sudul Bucureştiului spre centru. Îşi încordează muşchii de la picioare ca să-şi poată menţine echilibrul în pantofii cu toc, să nu cadă în spinarea [...]
Sînt mai bine de trei decenii de cînd pastorul Martin Luther King a pronunţat aceste cuvinte: „I had a Dream”. Am visat… Pastorul a fost ucis de suprematiştii albi, dar visul lui nu a murit. Azi, americanii negri sunt egali în drepturi cu ceilalţi cetăţeni. Unul dintre ei a devenit Preşedintele Statelor Unite. Nu numai [...]
„Acest om simplu şi totuşi întortochiat, care era un mistic dublat paradoxal, de un cazuist cu spirit eminamente raţionalist, care avea ca medic, întinse cunoştinţe de specialitate, dar care ţinuse să se iniţieze serios şi în teologie, şi în ştiinţele oculte, care citea cu pasiune literatură în mai multe limbi, complăcându-se însă în a lăsa [...]
Înainte de a pleca acasă, după o zi obositoare în grădină, tanti Ana s-a dus la zmeurişul extins pe o suprafaţă dublă faţă de anul trecut. Chiar şi lăstarii noi, puşi din primăvară de nenea Nelu, au dat roade anul acesta. Şi ce roade! Boabe mari, roşii şi dulci, să le tot mănânci!
A început să [...]
Literatura pentru copii
Când a plouat prima oară planta de roşie şi-a scos capul din pământ, tremura în vânt, dar văzând vecinele a prins curaj şi de atunci admiră pe ele, care câte braţe întinde supraetajate şi câte
frunze aşează pe rămurele să pară cât mai bogate.
Ardeiul, ascuns în pământul care-i dă vigoare, este mai timid, nu [...]
Zorii anunţau o zi frumoasă de vară cu arome nemaipomenite purtate de vânt, într-un dans ameţitor, de liliac, trandafir şi muşcate. Eram la ultima oră, ora de geografie, când domnul profesor ne vorbea despre pământ, soare, lună…
În timp ce se derula povestea, îmi imaginam luna ca fiind becul rotund din clasă şi mă gândeam cam [...]
Anii 2009- 2010 nu vreau să-i uit şi n-o să-i uit niciodată. Sunt convins, la fel cum sunt convins că nu regret ce s-a-ntâmplat. Amintirile erup ca pojarul din memorie, fragmente de imagini şi de glasuri rotindu-se în jurul Salmei Hayek şi-a Mirelei.
Pe Mirela Argir o ştiam de vreun an şi-o iubeam tot de atunci. [...]
La televizor, programele sunt tot mai singure. Desigur, făcute special pentru oameni singuri, până la urmă s-au molipsit. De când mănânc ştiri şi beau publicitate, am constatat că o zi bună începe întotdeauna prost. Istoria nu face decât să repete la infinit aceeaşi promoţie expirată: luptaţi pentru pace… adică muriţi mai repede şi, mai ales, [...]
Descoperind pasiunea de a scrie, Emil Cioran a descoperit pasiunea de a se scrie. Ceea ce căuta el nu era un eu abstract, general, universal valabil, un arhetip reductibil, în cele din urmă, la nişte coordonate în care să se regăsească şi alţii. Era eul concret, personal, sinele propriu urmărit cu obstinaţie, cu o „indiscreţie [...]
Cândva era mult mai evident faptul că „moartea zace în om precum sâmburele în fruct.”[1], sau cel puţin părea. Epoca modernă a reuşit treptat să ascundă acest detaliu, să aglomereze diferite „realităţi imediate” care să absoarbă omul, să-l acapareze şi să-l facă parte a unui amplu angrenaj ce se derulează după o „mecanică naturală”. Viaţa [...]
Dimineaţa aceasta nu a mai răsărit soarele. O pânză neagră, uriaşă, a acoperit o jumătate de univers. A murit tatăl meu.
În aceste clipe tragice când sufletul său învăluie pentru ultima oară fiinţele iubite, mie, paradoxal, îmi vin în minte numai întâmplări hazlii despre el. Probabil te aperi de disperare cu zâmbete şi hohote de râs, [...]
Bucovina… Dealuri înalte, cu păduri revărsate anunţând munţii. Şi oamenii au aici vocaţia ascensionalităţii. Le privesc gesturile, le caut privirea – sunt dinamice şi agere, hotărâte şi demne, naturale şi crispate în cutezanţa lor.
Câmpuri pătate de oi. Cer pătat cu nori.
Lunca Moldovei scăldată în verdeaţă. Ochiuri de lumină în vârtejuri vegetale. Căsuţe solitare – bulgări [...]
De la Jack Kerouac la Ti-Jean Kerouac (II)*
prima parte a interviului: http://falezedepiatra.net/?p=5027
-Se spune că n-aţi scris niciodată pe foi ci doar pe suluri de hîrtie1.
- Mai faci schimbări… Da, suluri… astea-s… oh… pentru a preveni… cum îi spune ăsteia?
- Pentru a evita.
- … pentru a evita întoarcerea paginii. Iei un sul mare şi scrii fără [...]
Îl auzise cum ronţăie imperturbabil cu o noapte în urmă. Încercase să adoarmă, trăsese pătura peste cap, pornise radioul… Degeaba. Ronţăitul era ca un sfredel care avansa încetul cu încetul în creier, provocându-i o stare de agitaţie care trimisese somnul la plimbare. Când sunetele obsedante încetaseră – şi şoarecii trebuie să doarmă, nu-i aşa? – ţipase ceasul [...]
Bătrânul anticar iubea duios curtea interioară îngustă, unde soarele ajungea cu greu şi doar în timpul amiezii când, în jumătatea aceea de oră, făcea să lucească jucăuş piatra pavajului neschimbată parcă din copilărie. Iubea pietrele de râu strâns înfipte în nisip şi care nu se ştirbiseră niciodată, casele cu aspect aproape medieval, firele anemice de [...]
Noua staţie spaţială a Terrei era deja gata şi putea deveni operaţională începând din acea zi.
La realizarea ei lucraseră timp de cinci ani mai multe grupuri de astronauţi, preluând „ştafeta”, la intervale bine determinate. Acum, ultimul echipaj care participase la construcţia ei, deja o părăsea, îndreptându-se spre Terra. Locul lor urma să fie preluat de alţii, [...]
artist Dorina Padineanu, Clopotniţa Bisericii Negre
Învăţ învierea mergând
Îmi dau semne indescifrabile
Oamenii care au reuşit în istorie,
Acei muncitori tipografi
Care au adunat aldine
În şorţul de plumb.
Pe aici nu se trece ! îţi scriu,
În vreme ce razele roentgen
Mi-au pătruns deja prin carne şi os.
Intru triumfal în loja operei
Şi traviata scuipă-n batistă
Vopsea pentru ouă.
Învăţ învierea mergând
Pe picioare şi iluzia [...]
artist Maia Martin, Miraj în mariaj
De ceva timp cochetez cu ideea de a-mi trimite măcar o lucrare la o expoziţie de artă din afara ţării. Tot navigând prin reţelele de socializare ale Ning-ului mi s-au oferit tot felul de posibilităţi. Marea problema a mea, ca a multor altor români, este lipsa de fonduri. Aşadar căutam [...]
Într-o buna zi voi râde de toate acestea: de felul în care încercam sa par alta si nu aveam curaj sa fiu eu însămi, de teamă că voi şoca prea mult, de felul în care mă minţeam zi de zi că am motive să continui jocul, de felul în care păşeam pe trepte alunecoase în căutarea mereu [...]
artist Nick Sava, Pădure
Bunicul meu îmi pregătea cartofi prăjiţi, iar eu îi mâncam hulpav, fără să mă uit în farfurie. Doar întindeam mâna. Fugeam de oameni şi îl citeam pe Karl May. El îşi sprijinea obrazul drept de geamul rece şi privea afară, la oamenii aşezaţi pe bănci, în parc. Privirea bunicului meu, arsă de [...]
- Sora noastră este liberă, strigă împăciuitor preotul gras, ridicându-şi mâna profetic. Glorie lui Dumnezeu şi Trinităţii binefăcătoare! Aleluia!
Mulţimea repetă în cor, satisfăcută şi epuizată de ceremonial. Preotul era pe jumătate adormit de căldură şi de bunăstare, dar ritualul l-a făcut, în cele din urmă, cum trebuie şi misiunea purificatoare a fost dusă cu succes [...]
- adesea veritabile -
Desigur că rămânem fideli, într-o mai mică sau mai mare măsură, locaţiei. Nu se poate altfel. Chiar dacă mai bem prin alte baruri şi urmărim atenţi sau inaugurăm orice apare nou în oraş, de la restaurant select la crâşmă ordinară, ultimul pahar îl bem tot acolo. Nu se poate altfel. Există un [...]
- Ştii cîţi ani ai?
- Cum adică dacă ştiu!? Am unşpe, împlinesc doişpe peste şapte zile. Da’ tu cine eşti?
- Nu are importanţă asta, trebuie doar să te întîmpin şi să te primesc ca atare.
- Ca atare… ce înseamnă asta?
- Îţi voi spune mai tîrziu, povesteşte-mi despre tine, te rog. Ce vrei să îmi spui? [...]
