Carnavalul si Paradisul pasarilor din Columbia

(imagine oferită de autor)

1. Am sosit în Barranquilla, Columbia la 2 februarie 2005 de la New
York prin Panama. La aeroport o orchestra de carnaval si fete
imbracate in bikini agitate în aşteptarea turistilor, oferind Scotch
cu ghiata.
Prietenii mei Elsa şi Bruno, de asemenea, ne aşteaptă la
portile aeroportului cu o masina gata să parcurga distanţa. Ne conduc
la casa lor, o comunitate inchisa, numit Petrópolis, la marginea
orasului, unde construirea de case noi este in progres continuu.
Prietenii mei ne-au pregătit un dormitor pentru mine şi Ruth cu vedere
la grădina de sculptură,  în care Bruno si-a aranjat bronzuri sale,
printre care un Jester Unicycle, şi mai multe  nuduri de femei  în
poziţii de yoga.
Dupa o masa de prânz şi ceva timp pt joaca cu un câine negru Labrador
numit Zeus,vom continua drumul până la un punct de intrunire a
artiştilor locali să se înregistreze pentru parada de
Costume de carnaval care incepea a doua zi. Pe drum trecem pe la
Patricia, o cuscra al lui Bruno, care a avut mai multe prietene
înainte de căsătorie sa cu Elsa, care toate  au fost modelele sale
pentru picturi şi muzele lui pentru sculpturile sale. La Taverna al
cărui nume am uitat instantaneu, artisti columbieni şi pasionaţii de
carnaval, sunt deja mascati si  majoritatea poartă  déjà costume si
măşti gigantice şi se îmbăta cu  romul local. O orchestră mică  joacă
Salsa folosind un flaut specific Indian indigen, care face toata lumea
sa danseze .
Spiritul de carnaval se incinge si accelereaza în sus. Este cel mai
faimos carnaval, după Rio de Janeiro, Brazil desemnat de către UNESCO
ca fiind carnavalul cel mai autentic din America de Sud păstrănd
tradiţia, precum şi limba indienilor indigeni din această regiune.Noi
am inceput sa gustam, la acel moment toate produsele columbiene:
a) Aguardiente (anason-băutura alcoolica lasciv
b) Romul Bogota,amestecat cu Coca Cola ca un fel de Cuba Libre.
c) Berea locală (Aquila) si alte bunatati…

2. A doua zi vom vizita studioul artistului construit pe plaja, cu
două structuri o casa si  o turnătorie, o mica casuta conţinând sute
de gainii din  toata  lumea  producind ouă ecologice, nouă broaşte
ţestoase pe care Bruno le-a salvat de la piaţă, destinate pentru supă
şi acum le creste la plaja, un acvarium de peşti mari  cu pesti
exotici din întreaga lume şi o familie de tarani columbieni o
gospodina, soţul, şi doi copii în Salinas del Rey.  După  ce am baut
Cabernet Sauvignon din Chille, ne conduce la Plaja Santa Veronica  pt
apus de soare în cazul în care ne vom  întâlni cu sora lui Elsa, care
aduce  şase sulkis, niste câini afgani ciudati tinuti de faraoni , si
azi păstrati ca ciini de deşert de berberi nomazi  După o masă mare la
apus de soare, ne intoarcem in oras unde vom ajunge îmbrăcaţi ca
ţărani columbiani si dansam, în Piazza principala cu restul
localnicilor. Suntem imbracati cu sombreros, pălării de paie cu dungi
negre şi cămăşi albe şi pantaloni albi cu o eşarfă roşie la briu.

3. Dimineaţa următoare suntem toţi agitati si nervosi imbracindu-ne
pentru Carnivale. Am adus cu mine costumul de King Tut si ma imbrac ca
un faraon, cu un costum de aur. Ruth-sotia mea, este îmbrăcată ca o
dansatoare de jazz a anilor ‘20, şi Bruno într-o varianta de tinuta
columbian folclorice cu Elsa ca o dansatoare Flamenco-spaniol . Ne-am
adunat la punctul desemnat şi să aşteptam , până când numărul nostru
(73) este numit pentru procesiunea-marş numita La Batalla de Flores.
Noi defilam aproape zece kilometri din douăzeci a întregului traseu şi
ca o cauţiune după ce am obosit in picioare şi veziculele biliare
cereau o toaleta ne-am oprit si am cotit-o spre casa.  Toţi oamenii
spectatori, de-a lungul traseului erau incintati de  costumul meu de
egiptean cîntind  in cor “Pharaohne, pharaohne!,” şi sunt intervievat
de statia locala de TV.
Dupa ce am prins un taxi acasa, pentru a ne schimba, am revent toti
patru, la Restaurant Bar plasate strategic la sfârşitul traseului de
paradă în cazul în care restul de artişti, încă îmbrăcat şi obositi,
se aduna pentru a obţine bauturi locale.

4.A treia zi ne-am rezervat biletele de intrare la standuri, pentru a
vedea Carnavalul de sus si din afara parazii,  asa zisul Grand
Carnivale, în care grupuri de oameni imbracati identic şi femei cu
costume exotice danseaza non-stop  timp de şase ore. Am încercat
să-inregistrez pe video şi  sa fotografiez de evenimentele, dar din
pacate circulaţia vanzatorii de strada se amesteca cu documentaţia mea
artistica.
La finalul paradei, suntem invitaţi la Patricia pentru o supă locala
specifica, împotriva mahmurelii. Ea ne invită la un club privat, dar
ne vom hotărî împotriva acestei vizite şi, în schimb, petrec seară cu
gazdele noastre, uităndu-ma la opere de arta  si sculpturi sa şi
discutam o expoziţie viitoare la New York pt Bruno.

5. Excursie la Sierra Nevada Minka Village.
Conducem un camion până în munţi, pentru a visita un “sat-ornitolog”
Minka condus de Mariqui, o cercetătoare in  domeniul de ornitologie,
ce prinde păsări migratoare în plase special concepute, plasind un
inel de matal,pe piciorul pasarilor şi apoi eliberarind pasarile şi
monitorizindu-le si
recuperind păsările etichetate, şi de a introducerea într-o baza de
date pe Internet în cazul în care alti ornitologi în jurul lumii pot
monitoriza, de asemenea, tag-uri ei.  In satul Minka vom merge toti
intr-o o excursie la o cascadă şi un iaz numit  Blue Pond, unde vom
observa păsări ciudate: de exemplu “oropendola” o pasare preistorica
neagra , cu acelaşi nume,
ca hanul:  Casa Oropendola în Minka Village. Ne-am petrecut noaptea
într-o casa de  lemn cu paturi acoperite de o plase de ţânţari şi
inundati de o ploaie grea, a carui zgomot era amplificat de acoperisul
de tinichea.  Dimineaţa am condus spre Tayrona Natural Parc si dupa
citiva kilometrii am ajuns pe malul Marii Caraibelor şi am luat o
barca de pe plaja spre  o insulă privata  numită Isla de la Muertos,
unde am înotat in apa azurie, observand păianjeni exotici si păsări
paradisiace plonjind in apa sa prinda pesti.
Spre seara,conducem in viteza din nou spre riul Magdalena  si facem o
plimbare in orasul vechi Santa Martha, intr-un cartier unde a locuit
odata Gabriel Jose Garcia Marquez.
Pe lângă oraşul vechi, o nouă secţiune de oras cu condominiums
creşte pe litoral. Pe plaja, zeci de  pelicanii se  aduna linga mal,
iar pescarusii deslocati zbor peste  zidul vechi si se  pierd pe
strazile orasului  istoric.

autor Valery Oisteanu, colaborator al revistei Faleze de piatră