Ecaterina din vis

Magdalena_Chirilov_sculptura_mica_

Se trezi brusc în miezul nopţii, odihnită, ca şi cum ar fi fost dimineaţa,  ca şi cum ar fi dormit nopţi întregi, fără povara programului zilei, fără sentimentele de vinovăţie care o mai vizitau foarte rar când îşi aducea aminte de Petru şi de jocurile lor nocturne cu soldăţeii de plub sau când i se părea că se aude strigată pe numele de acasă:”Sofia, cineva doreşte să te cunoască—!. Găsise o soluţie pentru a lupta împotriva insomniilor, a eventualelor depresii pe care doctorii nu ereau capabili să i le vindece.. Cunoştea sursa acestei stări de bine, de linişte, care-i dădea energie pentru a merge mai departe, a continua să afişeze aceeaşi stăpânire de sine, aceeaşi demnitate, îndrăzneală, dorinţă de risc fără a cântări întodeauna foarte bine şansele de reuşită: avusese o noapte unică de dragoste, care îi amintea de unul din primii ei iubiţi încă din timpul când Petru,  care-şi făcea atât de jalnic datoria de soţ, încă se afla în viaţă. Greşeală de altfel pe care Ecataterina nu avea s-o mai tolereze multă vreme..Primul ei amant adevărat….Tânărul Serghei, consilierul ei politic, atât de valoros ca sfetnic dar şi ca amant de taină…Ecaterina descoperise că nu e de bon ton să te bârfească supuşii că ţi-a căzut în graţii un tânăr pentru prea multă vreme.Îl înlăturase de la Curte după ce acesta îşi făcuse cu conştiinciozitate datoria, faţă de ţarină, inseninându-i nopţile, faţă de ţară, lăsându-i un urmaş la tron..Şi totuşi, oare fără ştirea ei Serghei se reîntorsese la Palat şi grijuliul ei prieten, care îi cunoştea atât de bine sufletul, la care avea acces oricând, dar şi trupul, unde de mult i se interzisese accesul, înţeleptul şi de neînlocuitul ei prieten drag, cel mai iubit dintre amanţii trecuţi şi poate şi viitori, Grigori Potemkin, i-l strecurase în pat din nou pe primul ei iubit?Nu, Potemkin nu putea face o asemenea greşeală. Era atât de înţelept încât ştia că asta îl putea costa viaţa.Amanţii trecutului erau condasmnaţi la uitare, indiferent dacă au lăsat în trecerea lor prin viaţa ţarinei un fiu sau o fiică. Rusia avea destui băieţi tineri, cu statură herculeană cae să satisfacă foamea de sex a ţarinei. Iată, de pildă acest Orlov…Erau de zece ani împreună şi ţarina ar fi vrut să înduplece legile să fie de partea căsătoriei cu acest bărbat.Putea s-o facă, ei i se permitea orice, după ce adusese atâta lumină Rusiei, care, recunoscătoare, închidea ochii la viciul ştiut de toti al Ţarinei.dar tot ea, Ţarina, se oprise la timp.Ştia că Orlov nu putea fi ultimul bărbat din viaţa ei.Aşa că era decisă să-l păstreze atâta timp cât dublele lui servicii vor fi la înălţime.Ecaterina reconstituia în amintire detaliile nopţii trecute: Sexul fierbinte, după un preludiu prelungit, a cărui durată ea o hotăra,o reconforta, o odihnea, îi spăla grijile, îndoielile, sentimentul vinovăţiei, nemultumirea că nu a luat cea mai bună decizie în cazurile de judecată zilnice, revolta că nu putea face singură torul şi trebuia mereu să-şi încredinţeze sarcinile în mâinile altora, iată, chiar şi grija, plăcuta grijă a alegerii amanţilor trebuia să o încredinţeze altora,lui Potemkin carecontinua să spere că într-o bună zi va reintra în graţiile Ţarinei…. Nu i se lăsa nimic la voia întâmplării, el avea grijă ca ei să nu-i lipsească niciodată din pat amantul tânăr, dar nu novice, de fapt alternau, uneori, i se aduceau experţi, care-i dădeau lecţii, alteori tineri naivi, imberbi lăsându-i ei plăcuta îndatorire de a-i iniţia.

Ecaterina întinse braţele spre locul unde ar fi trebuit să se afle bărbatul vinovat de această stare a ei de bine. Acum parcă era altfel.Parcă fusese ceva diferit, de o altă intensitate, o altă profunzime. Nu era un actor cel ce-şi învăţase rolul.O bântuia mirosul lui de animal tânăr, sărutările lui fierbinţi, patima din vocea lui nu puteau fi contrafăcute, mimate, se chinuia să-şi amintească forma buzelor lui senzuale, netezimea pielii sale, dulceaţa glasului care continua să o rascolească, plăcerea cu care îşi odihnea palmele ei mici în mâinile lui uriaşe, blândeţea cu care o mângâia, nu, nu pe acesta nu-l mai avusese niciodată, sigur era prima lor noapte… Dar în timp ce de ceilalţi se plictisea repede şi prietenul ei de taină simţea că trebuie să-i schimbe amantul, pe acesta ar fi vrut să-l revadă. Sigur, nu era mujic, nu avea pielea blondă spălăcită, blonzii aveau alt miros, care o umplea de voluptate, ah, contrastul dintre delicateţea ochilor albaştri , fragilitatea firului blond de păr şi siguranţa ,fermitatea gesturilor cu care o mângâiau, cu care îi ghiceau dorinţele, lâsând-o pe ea sa didcteze, acesta sigur nu era blond. Nu era intimidat de ea, nu era un neexperimentat de parcă ar fi dormit în paturile tuturor reginelor Europei. I se făcu un dor nebun să-l simtă iar în ea, să-i vadă sclipirea ochilor negri în noapte, să-i mângâie părul aspru de pe piept. Se ridică şi ciocăni înspre peretele care ascundea nişa secretă ştiută doar de ea şi prietenul cel de taină când descoperi că tânărul, după ce-şi făcuse datoria, se retrăsese discret. La acest semn ştiut de ani de zile, Consilierul ei  ar fi trebuit să-i trimită din nou amantul tânăr care dormea alături, odihnindu-se, pregătindu-se să fie din nou chemat dacă Ţarina ar fi dorit. Auzi câţiva paşi. Inima începu să-i bată cu putere, cu nerăbdare, şi dorinţa îi era atât de uriaşă încât îi venea să ţipe. Perspectiva de a petrecea întreaga noapte cu el o făcea să-şi piardă respiraţia de emoţie. De ce nu? Poate chiar şi celelalte nopţi, săptămâni, zile, luni… totul depindea doar de ea. Paşii se apropiau din ce în ce mai mult. Uşa fu trasă. În pragul ei se ivi Potemkin. „M-aţi chemat, Maiestate?” Furioasă, brusc, ţipând, redevenind Ţarina: „Unde e bărbatul care a foast aici în noaptea asta?Adu-mi-l înapoi, repede!”Fostul amant, care o cunoştea atât de bine, poate mai bine decât se cunoştea ea însăşi, fără să fie intimidat de capriciile ei inepuizabile şi şocante pentru alţii, nu şi pentru el, răspunse insinuant, fără acel ton de umilinţă pe care îl aştepta ea de la toţi amanţii ei:”  Maiestate,  în seara aceasta  v-aţi simţit rău şi aţi refuzat pe bărbatul care era pregătit.”

Ecaterina îi făcu un semn nervos să plece.Restul nopţii era pierdut iar restul vieţii era un deşert în care trebuia să-l caute pe amantul din vis.El exista, desigur, undeva departe de hotarele Rusiei sau poate nici nu se născuse…Era pregătită să-l caute şi să-l aştepte oricât…

autor Maria Postu redactor al revistei Faleze de piatră