invitat la ”stejarul poeziei”: Igor Ursenco

 

 

Natură statică. Blueprint 

 

Iată lumea 
mea desfăşurată în hîrtie 

de turnesol: credinţa albastră, tresărind 
la foşnetul de aripi 
îngereşti, albastru ca secera lunii 
noi. Uite jos – cerul impasibil: secretat 

de entuziasmul meu abrupt, mărturie 
pierdută în vremile 
albastre ce le-am trăit 
şi care, poate, urmează: glontele 

pitit albastru lîngă un trăgaci 
albastru ca tăişul lamei din ochii ucigaş 
de albaştri ai femeilor. La întoarcere 
ar trebui să găsesc 

o divinitate moartă

de tînără, pe trupul căreia crestez 
în avans semne de răboj clare. Înnod firul 
călăuzitor în samsara albastră 

a reîncarnării: oameni metafizici 
bîndu-şi, din pahare cu margini 
albaştre, spleen-ul terestru. Sus – diluviul 
şi fulgerul, durerea şi 
extazul deopotrivă albastre

ca o pictură de Voroneţ. Încă respir 
lumina albastră în care 
am aşteptat, răbdător, toate
culorile de kaïros 

ale naşterilor. Şi, mai cu seamă, 
niciodată verdele 
albastru 
al ierbii 


:0
Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns